Patristica
Molitfelnicul episcopului Serapion de Thmuis

Molitfelnicul episcopului Serapion de Thmuis

Adrian Agachi, 11 Iulie 2010

Într-o perioadă dominată de nume importante precum Sfinţii Antonie cel Mare sau Atanasie al Alexandriei, cu multe comunităţi monahale în creştere şi o viaţă spirituală dezvoltată, a apărut şi prima colecţie de rugăciuni a Bisericii. Aceasta a purtat numele de Evhologhiu sau, aşa cum o denumim astăzi, Molitfelnic.

Cu alte cuvinte, această primă colectare a rugăciunilor importante cuprindea, în primul rând, textele necesare pentru ierarhia bisericească, şi nu un canon pentru credincioşii simpli. Vom discuta pe larg conţinutul primului Molitfelnic din istoria Bisericii şi, totodată, vom oferi informaţii despre cel care a realizat colectarea şi aranjarea rugăciunilor: episcopul Serapion (Sarapion) de Thmuis.

Episcopul Serapion de Thmuis rămâne un personaj misterios, despre care cunoaştem relativ puţine lucruri. Nu ştim când şi unde s-a născut, dar este clar că a făcut studii de retorică în Alexandria, dedicându-se apoi vieţii monahale. A fost un ucenic fidel al Sfântului Antonie cel Mare, care l-a preţuit foarte mult. Patrologul grec Stylianos Papadopoulos afirmă următoarele: "Progresul său duhovnicesc l-a adus în situaţia de a fi avva, adică gheron al unui grup de monahi, care au întemeiat un fel de mănăstire în apropierea Nilului, în ţinutul în care petrecea în asceză şi Sfântul Antonie. Acolo, dacă nu chiar în Alexandria, s-a cunoscut cu Sfântul Atanasie al Alexandriei, care a jucat cu siguranţă un anume rol în hirotonirea sa ca episcop. Deja din 339 a ajuns episcop de Thmuis, o cetate mică a Eparhiei Pelusium, în Egiptul de Jos, şi în 343 a participat la Sinodul de la Serdica, în timp ce în 356, împreună cu patru episcopi şi trei preoţi, l-a vizitat (la îndemnul Sfântului Atanasie) în Apus pe împăratul Constanţiu, ca să-l convingă de faptul că toate cele pe care arienii le-au imputat Sfântului Atanasie erau neîntemeiate. Ambasada nu a dat rezultate, iar Sfântul Serapion a fost, cel mai probabil, exilat, pentru că la Sinodul din Seleucia (359)

s-a prezentat ca episcop de Thmuis arianul Ptolemeu, uzurpator, cu siguranţă, al scaunului episcopal." (Stylianos G. Papadopoulos, Patrologie, vol. II/1, Editura Bizantină, Bucureşti, 2009, p. 227). Am redat acest lung citat tocmai pentru că reuşeşte să rezume în câteva fraze toate aspectele importante ale vieţii episcopului Serapion de Thmuis. Deşi a fost o persoană importantă, care a jucat un rol semnificativ în cadrul controversei ariene, Serapion nu a rămas la fel de cunoscut ca Sfinţii Atanasie sau Antonie cel Mare. De regulă, teologii îl amintesc doar în relaţie cu Molitfelnicul format de el. Mai trebuie remarcat că, în tinereţe, Serapion a scris o lucrare împotriva maniheilor. De asemenea, Sfântul Atanasie cel Mare a fost un apropiat al său, dedicându-i câteva scrisori. În cele ce urmează ne vom concentra asupra detaliilor legate de Molitfelnicul episcopului Serapion.

Importanţa autorului în cadrul formării colecţiei

Există anumite rezerve privind atribuirea acestui Molitfelnic lui Serapion de Thmuis, tocmai pentru că Fericitul Ieronim nu menţionează această lucrare printre operele amintite în dreptul episcopului egiptean. Cu toate acestea, se pare că această omitere este singurul argument contra autorului atribuit. În rest, toate dovezile îl indică pe Serapion drept autorul Molitfelnicului. În total, colecţia cuprinde 30 de rugăciuni, dintre care 18 privesc slujba Sfintei Liturghii, 7 slujbele Botezului şi Mirungerii, una pentru Sfântul Mir, una pentru slujba înmormântării şi câte una pentru slujba hirotonirii în cele trei trepte (diacon, preot, episcop). Aşa cum afirmă profesorul Papadopoulos: "Această colecţie (...) reprezintă tradiţia tipiconală a cetăţii Thmuis şi are amprenta Sfântului Serapion, care a depus mai mult efort în îmbogăţirea şi prelucrarea unui material deja existent. Este vorba despre cea mai veche şi autentică colecţie de rugăciuni liturgice (după "Tradiţia Apostolică" a Sfântului Ipolit şi papirusul din secolul al III-lea al mănăstirii copte Der-Balyzeh), aparţine tipicului liturgic din Egipt, are elemente (dinaintea anaforalei) asemănătoare cu cele ale Liturghiei alexandrine, atribuită Sfântului Marcu Evanghelistul, însă nu a supravieţuit şi, prin urmare, nu a influenţat amplu viaţa liturgică a Bisericii" (p. 229). Prin urmare, ne aflăm în faţa unei colecţii foarte importante, care ne poate dezvălui multe aspecte semnificative legate de viaţa comunităţii creştine din veacul al IV-lea. De altfel, profesorul Papadopoulos remarcă unele particularităţi interesante ale colecţiei. În primul rând, Sfinţirea Darurilor în cadrul anaforalei liturgice este atribuită lui Hristos, iar nu Duhului Sfânt. În altă ordine de idei, se pare că a existat o anumită influenţă origenistă în această direcţie, deoarece Serapion nu pare să atribuie în general un rol important Duhului Sfânt. Acest fapt

l-a determinat pe Sfântul Atanasie cel Mare să îi trimită în jurul anilor 359-360 trei epistole despre Sfântul Duh, tocmai pentru a-l face să recunoască importanţa pnevmatologiei.

Mărturie despre Taina Sfântului Maslu

Dintre cele treizeci de rugăciuni care alcătuiesc această colecţie, două dintre ele evocă într-un mod destul de clar Taina Sfântului Maslu, iar alte două sunt dedicate celor bolnavi în general. Sunt mulţi cercetători, majoritatea protestanţi, care au încercat să afirme că Taina Sfântului Maslu este una dintre cele mai puţin viabile, din cauza puţinelor mărturii din primele veacuri creştine. În mod clar, însă, această colecţie de rugăciuni susţine existenţa Tainei, chiar dacă nu neapărat într-un mod separat. Astfel, la una dintre rugăciunile pentru bolnavi, o notă a unui copist precizează că, împreună cu alte câteva rugăciuni, aceasta trebuie efectuată înainte de Ofranda Euharistică. Acea rugăciune era încadrată aşadar în cadrul slujbei Sfintei Liturghii. Cele două rugăciuni adresate direct bolnavilor nu fac referire la ungerea cu untdelemn şi nici nu amintesc vreun alt scop decât vindecarea de boală. În schimb, celelalte două, dintre care una este numită sugestiv rugăciune pentru untdelemnul bolnavilor, iar cealaltă rugăciune pentru untdelemnul şi apa aduse ca ofrandă, conţin suficiente amănunte privitoare la Taina Sfântului Maslu. Prima dintre ele cuprinde următoarele: "Te chemăm pe Tine, Cel ce ai toată puterea şi stăpânirea, Mântuitorul tuturor oamenilor, Tatăl Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi ne rugăm să trimiţi din ceruri peste acest untdelemn o putere tămăduitoare, ca să fie pentru cei ce se ung sau gustă din aceste făpturi ale Tale spre depărtarea a toată boala şi neputinţa, spre antidot al oricărui demon, spre izgonirea oricărui duh necurat, spre alungarea oricărei fierbinţeli şi tremur şi a oricărei neputinţe, spre har bun şi iertarea păcatelor, spre leac al vieţii şi mântuirii, spre sănătatea şi întregirea sufletului, trupului şi duhului, spre înzdrăvenire desăvârşită. Să se teamă, Stăpâne, orice lucrare satanică, orice demon, orice sfat al celui potrivnic, orice lovitură (...) de Numele Tău sfânt pe care l-am chemat acum, şi de numele Unuia-Născut, şi să se depărteze de la cele dinlăuntru şi din afara robilor Tăi aceştia ca să se slăvească numele lui Iisus Hristos, Care S-a răstignit pentru noi şi a înviat, şi a luat asupra Lui bolile şi neputinţele noastre şi va veni să judece viii şi morţii. Că prin El Ţi se cuvine slava şi puterea în Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin" (Canonul Ortodoxiei, vol. I, trad. diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008, p. 866). Această rugăciune cuprinde în sine toate scopurile Tainei Sfântului Maslu: vindecarea trupului şi a sufletului şi luminarea credinţei. În altă ordine de idei, lucrurile amintite aici pot fi regăsite şi în slujba actuală a Sfântului Maslu, chiar dacă nu neapărat în această formă.

Concluzii

Molitfelnicul notat de episcopul Serapion de Thmuis este o colecţie fundamentală, care ne oferă posibilitatea observării desfăşurării ciclului liturgic în comunitatea creştină a secolului al IV-lea. Informaţiile preţioase care ne sunt oferite fac referire la Sfintele Taine şi chiar unele ierurgii pe care le utilizăm în continuare astăzi. În următoarele materiale vom aborda felul în care este privită Taina Euharistiei, cu o insistenţă specială asupra anaforalei episcopului Serapion de Thmuis, precizată aici, Taina Botezului, precum şi câteva ierurgii sau rugăciuni la diverse trebuinţe.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!