Documentar
Monograma lui Hristos, descoperită la Carsium

Monograma lui Hristos, descoperită la Carsium

Dumitru Manolache, 20 Aprilie 2010

În anul 1989, în urma unor lucrări de construire a unui bloc de pe strada Vadului, din oraşul Hârşova, judeţul Constanţa, a fost scoasă la lumină, dintr-o groapă menajeră, împreună cu alte fragmente ceramice, o parte din gâtul unei amfore, pe suprafaţa căreia era pictată cu vopsea roşie monograma Mântuitorului Iisus Hristos.

Studiul efectuat asupra artefactului de către dr. Constantin Nicolae, cercetător la Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa, a dus la concluzia că monograma datează de la sfârşitul secolului al III-lea d.Hr., ceea ce dovedeşte că la Carsium, antica denumire a localităţii, viaţa creştină era o realitate concretă în perioada respectivă. Nici nu este de mirare, de vreme ce în veacul al VI-lea oraşul făcea parte din cele 14 episcopate care funcţionau în Scythia Minor.

Fragmentul ceramic are o înălţime de 25 cm. Vasul a fost confecţionat din pastă de calitate, bine arsă. Monograma despre care vorbim este executată îngrijit, cu vopsea roşie, literele fiind uşor arcuite. Inscripţia are o înălţime de 15, 5 cm. Reconstiturea ulterioară arată că vasul care avea desenată monograma Mântuitorului pe unul din mânere era o amforă de mari dimensiuni, de tip pontic, cel mai probabil cu corpul globular-piriform, des întâlnit pe litoralul vest-pontic în secolele al II-lea - al III-lea d. Hr. Inscripţia este cu atât mai interesantă cu cât ea ridică câteva probleme. Prima se referă la faptul că o monogramă de acest fel din perioada creştinismului timpuriu este destul de rar întâlnită pe o amforă romană din perioada despre care vorbim. Lucrul a fost însă explicat de Vasile Pârvan, care, încă de la începutul secolului trecut, arăta că astfel de monograme sunt mult mai vechi de era constantiniană, pe teritoriul nord-dunărean fiind identificate numeroase artefacte cu simboluri creştine din secolul al IV-lea. În Dobrogea însă, au fost identificate şi datate asemenea simboluri încă din secolul al III-lea. Mărturie în acest sens este şi opaiţul descoperit într-un mormânt de la Tomis, care are pe fund de trei ori imprimată crucea monogramatică.

În comparaţie cu monogramele din secolele al IV-lea - al VI-lea, inscripţia de la Carsium se caracterizează printr-o grafică îngrijită, executată, cum spune dl. Constantin Nicolae, "cu o anumită pioşenie, asemănându-se cu textul unei inscripţii de la Barboşi, judeţul Galaţi, descoperită în partea inferioară a gâtului unei amfore datate în secolele al II-lea - al III-lea d.Hr."

Artefacte creştine din secolul al III-lea

"Monograma creştină de la Carsium este importantă deoarece atestă, din punct de vedere arheologic, creştinismul încă de la sfârşitul secolului al III-lea. Dacă avem în vedere alte materiale timpurii, descoperite în săpături, cum ar fi un fragment de farfurie ornamentat cu peştişori incizaţi, sau desenul unei corăbii, executat în pasta crudă a unei cărămizi, la care atrage atenţia velatura dispusă pe un catarg în formă de cruce, putem spune cu temeinicie că la Carsium exista o viaţă creştină mult mai de timpuriu. Din păcate, dovezile din primele secole ale erei creştine sunt puţine din cauza persecuţiilor", ne-a declarat domnul cercetător Constantin Nicolae.

Carsium, oraş antic ridicat pe o fortificaţie getică

Cetatea romană şi romano-bizantină de la Carsium a fost construită, după toate probabilităţile, pe o fortificaţie getică din a doua jumătate a secolului I d. Hr. La începutul secolului al II-lea, în timpul războaielor dacice, în anul 103, împăratul Traian a întărit fortificaţia cu ziduri de piatră. Cetatea este frecvent menţionată în documentele Antichităţii începând cu secolul al II-lea, până în secolul al VII-lea (Ptolemeu, Tabula Peutingeriana, Itinerarium Antonini, Notitia Dignitatum, Hierocles, Procopius, Geograful din Ravenna) cu numele Carsum, Carsio, Carso, Carsos. După cum spun specialişii, cel mai probabil toponimul are origine tracă şi este legat de aspectul stâncos al locului. Din nefericire, nici la această dată nu se cunoaşte conturul fortificaţiei antice. Surse istorice indică distrugerea repetată a cetăţii şi refacerea ei în timpul împăraţilor Constantin cel Mare şi Justinian. Mărimea şi importanţa localităţii antice sugerează că aici existau ateliere ceramice, cariere pentru extracţia calcarului, ateliere pentru cioplitul acestuia, pentru producerea vaselor de sticlă, ateliere metalurgice, de prelucrare a lemnului, a pieilor etc.

Nu se cunoaşte nici când, nici cum s-a sfârşit istoria anticului Carsium. În cazul altor situri arheologice mai bine cunoscute s-a demonstrat că atacurile avaro-slave din a doua jumătate a secolului al VI-lea şi trecerea slavilor în Peninsula Balcanică în secolul următor, până la venirea bulgarilor, nu au întrerupt contactul cu Bizanţul. Este foarte posibil ca şi în cazul Carsiumului legăturile cu romanitatea răsăriteană să se fi menţinut până pe la anul 678.

Oraş aparţinător unei episcopii din veacul al VI-lea

Descoperirea unor vestigii creştine în anticul Carsium nu mai este o surpriză, de vreme ce oraşul făcea parte, în veacul al VI-lea, din cele 14 episcopate care funcţionau în Scythia Minor. Cercetări mai vechi şi mai recente au dus la numeroase descoperiri creştine. Vasile Pârvan descria lampa de bronz, cu ansa cruciformă, descoperită la Luciu, spunând despre ea că este posibil să fi ajuns în stânga Dunării, într-o comunitate barbară, după ce a fost utilizată la Carsium. În 1963, Andrei Aricescu semnala şi el descoperirea unor materiale de factură creştină în aceeaşi aşezare antică.

"Pentru secolele al IV-lea - al VI-lea putem vorbi, aici, la Carsium, despre o comunitate creştină puternică strânsă în jurul unei biserici episcopale, cum rezultă din lista celor 14 episcopate din Scythia Minor între care se află şi aşezarea noastră. Nu ştim unde se află bazilica episcopală de aici. În anul 1995, în cetate s-a identificat o construcţie având absidă, cu paviment din cărămizi decorate cu pentagrame. Credem că este vorba despre o bazilică creştină. Din păcate, deasupra ei sunt nivele arheologice consistente care trebuie cercetate amănunţit. Aşa se face că săpăturile la monument nu au început încă. În cercetările din ultimul deceniu, au fost scoase la lumină multe dovezi ale activităţii creştine pentru perioada romano-bizantină. Este vorba de fragmente de vase cu inscripţii creştine, cruci stampate pe fundul unor vase, fragmente de opaiţe cu toarta în formă de cruce. Nu ne aşteptăm la mari surprize din punct de vedere al descoperirilor, deoarece peste cetatea romană s-a construit cetatea medievală care a funcţionat până după 1829. La fiecare refacere - şi au fost extrem de multe -, edificiile vechi erau demolate, materialele dispersate, nivelate şi împinse cât mai departe pentru a face loc noilor construcţii. Aşa se face că descoperirile creştine apar exact în locurile în care te aştepţi mai puţin", ne-a mai declarat dr. Constantin Nicolae.

Mai trebuie amintit că în campaniile din anii 1988-1989, din perimetrul cuprins între străzile Carsium şi Unirii, au fost descoperite la Hârşova mai multe ziduri şi un turn cu planul în forma literei "U", despre care regretatul Radu Florescu a presupus că aparţin unei bazilici.

Toate aceste descoperiri şi mai ales monograma Mântuitorului Iisus Hristos prefigurează rolul jucat de aşezarea antică de la Carsium în viaţa religioasă timpurie de pe teritoriul ţării noastre, tot atâtea dovezi incontestabile ale vechimii creştinismului românesc.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!