Sănătate
Muștarul, un antireumatic natural

Muștarul, un antireumatic natural

27 August 2018

Muştarul este una din plantele cunoscute mai ales pentru virtuţile sale condi­men­tare. Totuşi, ea a fost şi este intens folosită şi în me­di­cina naturistă, fiind re­cu­noscută mai ales pentru efectele sale în tratarea reumatismului. În fitoterapie sunt utilizate semințele de muștar negru, iar în ali­men­tație cele de muștar alb.

Muștarul face parte din familia Cruciferae și este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirile de Sinapis Alba L., Sinapis Nigra L., în funcție de specie. În medicina populară, planta este recunoscută cu numele de muștar alb, muștar de grădină, muștar englezesc, rapiță albă, hrenioară, curpen, muștar negru.

Pentru a o recunoaște, trebuie să știți că planta are tulpini ramificate, înalte de 50-100 cm. Florile galbene sunt unite în inflorescențe situate la extremitatea ramurilor. Semințele alb- gălbui sunt rotunde, cu suprafața punctată, fără miros și cu gust iute, înțepător, cu aromă asemănătoare cu hreanul și cresonul. La muștarul negru semințele sunt mai mici și au culoarea brun-roșcată, până la violet intens. Înflorirea are loc în lunile iunie-iulie, la șase-opt săptămâni după semănat.

Ambele specii au fost cultivate de mult timp în Europa de Sud și Asia de Sud-Vest. În România, se găsește în flora spontană, prin zăvoaie mărginite de ape curgătoare. Pentru valorificare se cultivă, mai ales în sudul și vestul țării, pe soluri luto-nisipoase, permeabile, bogate în humus și calciu, cu pH neutru.

În fitoterapie sunt utilizate semințele de muștar negru, iar în alimentație cele de muștar alb. Pentru a obține semințe de bună calitate, recoltarea plantei se face în a doua jumătate a lunii iulie, când semințele sunt în pârg, eventual pe rouă sau noaptea, pentru a evita scuturarea. Se condiționează cu selectoare sau vânturători și se usucă, în strat subțire, până la umiditatea de 12%.
Aceste semințe au un conținut biochimic bogat în glicozide cu azot și sulf, mucilagii, uleiuri grase cu gliceride ale acizilor graşi (oleic, linoleic, arahidonic, erucic), proteine, ulei eteric și săruri minerale.

Proprietăți terapeutice și acțiuni specifice

Printre cele mai importante efecte terapeutice ale muștarului negru se numără cele laxative (datorită mucilagiilor pe care semințele le conțin), digestive, tonice, decongestive-pulmonar, antibiotice, bactericide, iritante, lacrimogene, revulsive extern, aromatizante.

Preparatele din semințe de muștar negru au capacitatea de a normaliza tranzitul intestinal, de a combate tulburările digestive, constipațiile rebele și cronice, balonările, afecțiunile hepatobiliare, insuficiența pancreatică, de a stimula funcțiile aparatului digestiv prin excitarea secreției gastrice, de a mări pofta de mâncare datorită unui glicozid (sinalbina) și a enzimei mirozinază. De asemenea, un efect foarte important este acela de combatere a reumatismului.

Nu în ultimul rând, preparatele pe bază de semințe de muștar ameliorează stările de urticarie.

Rețete și recomandări pentru uz intern

Semințe întregi se înghit cu apă rece sau lapte, seara la culcare; se începe cu o doză de o linguriță pe zi și se ajunge la o lingură pe zi, în funcție de necesități. Un tratament de 12 zile este foarte eficace contra constipațiilor cronice și rebele, stimulează funcționarea stomacului leneș (datorită mucilagiilor) și ușurează înaintarea bolului alimentar.

Preparate pentru uz extern

- cataplasmă locală cu pastă din 100 g de făină de muștar negru, în apă caldă, la 30°C; se lasă în repaus 10-15 minute și se aplică, timp limitat (maximum 15 minute), între straturi de tifon sau pânză, pe zonele dureroase, având efecte revulsive în durerile reumatice, inflamații ale articu­la­țiilor, catar bronșic, gripe, bronșite, pneumonie, răceală, dureri de cap, ochi și urechi, provocând a dilatație intensă a pielii și mărind cantitatea de sânge în zona tratată. Se poate muta pe alt loc dureros al corpului;
- ulei eteric de muștar negru, asociat cu alte uleiuri, se utilizează pentru frecții antireumatice;
- băi de muștar (generale sau locale) cu făină pusă într-un săculeț scufundat în apa de baie și agitat până apare mirosul caracteristic. Au efecte în reducerea durerilor reumatice profunde și a bolilor de plămâni (gripă, răceală, bronșită, pneumonie) și în stimularea respirației.
În industria alimentară, muș­tarul alb servește la condimentarea unor conserve în oțet, murături, saramuri, sosuri, marinate, maioneze, margarine, mezeluri sau la obținerea mușta­rului de masă prin amestecarea făinii de muștar cu oțet, ulei, piper, cuișoare și tarhon. (Prof. univ. dr. Constantin Milică – din lucrarea „Izvoare de sănătate din flora medicinală”)


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!