Reportaj
Muzeul Marincu, un „sanctuar“ al culturii oraşului Calafat

Muzeul Marincu, un „sanctuar“ al culturii oraşului Calafat

Drumul care leagă inima Olteniei de malurile Dunării se identifică, de cele mai multe ori, cu oraşul Calafat. Aici, la extremitatea sudică a judeţului Dolj, cultura a fost dintotdeauna la ea acasă. Cu o zestre fabuloasă lăsată de strămoşii romani, care a fost valorificată permanent de posteritate, oraşul Calafat nu a încetat nici o clipă să fie un loc al muzelor, un loc în care paşii obosiţi ai pelerinului se pot odihni contemplând frumuseţile acestei zone.

Principalul obiectiv pentru cei ce vizitează prima dată oraşul de pe malurile Dunării este Muzeul de artă Marincu. Deşi nu este singurul obiectiv turistic ce poate fi vizitat, fostul palat Marincu şi actualul muzeu atrage prin măreţia sa, prin armonia formelor şi generozitatea spaţiului ce-l înconjură: „În momentul de faţă, Muzeul de artă - Palatul Marincu este obiectivul turistic număru unu în Calafat. Nu este unicul, dar prin structura şi poziţia pe care o are, Palatul Marincu face ca mai toate privirile trecătorilor să se oprească şi să-l admire. Este o veche moştenire pe care nobila familie Marincu a lăsat-o pentru ca cei ce au venit după dânşii să le păstreze veşnică pomenirea. Poate fi considerat într-o accepţiune mai largă printre cele mai importante centre de cultură ale oraşului Calafat, având o valoare multifuncţională“, a declarat domnul Alexandru Pârvan, directorul Muzeului Marincu din Calafat. În cele 48 de încăperi, vizitatorii pot vedea expuse lucrări de o inestimabilă valoare: de la picturi executate de Grigorescu şi Paladi, până la exponatele pictorilor şi artiştilor mai noi, care găsesc aici o adevărată rampă de lansare.

A fost restaurat cu forţe de muncă necalificate

Deşi a fost dintotdeauna cel mai frumos şi impunător aşezământ din Calafat, palatul familiei Marincu a trecut şi prin perioade critice, eroziunea timpului şi mâinile neglijente ale aşa-zişilor îngrijitori au făcut ca cel mai impunător obiectiv din Calafat să zacă mai bine de zece ani în ruină. În anul 2001, primarul Municipiului Calafat a hotărât grabnica restaurare şi consolidare a clădirii. Fără prea multe fonduri, locuitorii oraşului s-au adunat cu mic cu mare pentru a ridica din paragină cea mai valoroasă clădire a oraşului. Acţiunile locuitorilor au fost întărite în cele din urmă de implicarea Ministerului Culturii şi Cultelor, care a susţinut, în repetate rânduri, eforturile celor de aici. În 2003, Muzeul de artă Marincu din Calafat a fost inclus pe lista Monumentelor Istorice şi de Patrimoniu Naţional, recăpătând strălucirea de altă dată, fiind redat spre vizitare publicului larg, după frumoasa ceremonie organizată cu ocazia zilelor Calafatului.

Legătura dintre cultura română şi bulgară

De curând, la Muzeul Marincu din Calafat a fost organizat „Centrul cultural Bulgar“ (şi noi avem la Vidin o locaţie care se numeşte „Centrul cultural Român“), prin colaborarea dintre artiştii români şi cei bulgari. Destinaţia acestui centru este de a apropia cele două culturi, realizând totodată şi o frumoasă colaborare între artiştii de pe cele două maluri ale Dunării. Datorită efortului depus de personalul muzeului, aici au fost organizate şi activităţi cu specific strict cultural. Printre numeroasele expoziţii, permanente şi temporare, sala mare a Muzeului a găzduit numeroase concerte de cameră, întruniri culturale, dezbateri şi simpozioane. Tot aici, cu ocazia zilelor oraşului, sunt primiţi cetăţenii de onoare ai Calafatului. Dintre cele 48 de încăperi se disting, printr-o frumuseţe aparte, Sălile „Maură“ şi „Orientală“, două locuri cu adevărat inedite pentru zona Olteniei.

Primul atelier de pictură din Calafat

În incinta Muzeului a fost înfiinţat după restaurare şi un atelier de pictură, singurul de acest gen din oraşul Calafat. Aici îşi desfăşoară activitatea artistul Dorel Predan, multe dintre lucrările sale găsindu-se printre exponatele permanente ale Muzeului. Pe lângă activitatea sa artistică, domnul Predan strânge în fiecare an pe lângă el o mulţime de ucenici, pregătindu-i să devină artişti profesionişti: „De mai mulţi ani, prin acest atelier au trecut mai mulţi tineri, elevi ai Liceului de Artă din Craiova, pe care i-am pregătit pentru admiterea la universităţile de artă şi pictură din ţară. Pot spune că, până acum, nu am avut nici un eşec, toţi elevii mei au reuşit cu brio, după un an de ucenicie pe lângă mine. Cu ei am lucrat mai mult pe partea de grafică şi desen şi sunt foarte mulţumit de felul cum au evoluat“, a mărturisit domnul Dorel Predan, artist plastic.

Printre lucrările pe care artistul Dorel Predan le are expuse în incinta Muzeului Marincu se numără şi o icoană executată pe mai multe bucăţi de piatră, având ca temă Cina cea de Taină: „Cea mai amplă lucrare a mea este Cina cea de Taină. Are aproximativ 1,10-1,20 metri şi este făcută din mai multe bucăţi de piatră. La început am găsit o singură piatră pe care am secţionat-o cu dalta pentru a picta chipurile celor 11 Apostoli. Chipurile lui Iisus şi al lui Iuda le-am pictat separat pe două pietre distincte. Pentru a face chipul Mântuitorului am căutat o piatră roşie, pe care am găsit-o foarte greu. La această lucrare am muncit mai bine de trei săptămâni, dar satisfacţia este pe măsură. Poate că nu toate lucrările îmi ies perfect, dar dacă din zece una este reuşită, satisfacţia este imensă“, a mai spus artistul.

Din colecţia de lucrări cu temă religioasă executate de artistul Dorel Predan mai fac parte şi numeroase icoane, crucifixuri, lucrări executate în plan tridimensional, dar şi numeroase tablouri şi portrete cu temă profană, executate în stil modern.

Moştenirea familiei Marincu

Temelia Palatului Marincu a fost pusă în anul 1904, lucrările urmând să se încheie trei ani mai târziu. Prin ridicarea acestei minunate clădiri, Ştefan Marincu şi-a dorit ca memoria fiicei sale, Mărioara, răpusă de TBC, să rămână scrisă pentru totdeauna în memoria oraşului. La 16 iunie 1914, boierul a fost răpus şi el de boala care-i secerase fiicele. În ultimul său testament şi-a exprimat dorinţa ca palatul familiei sale să treacă, după moartea soţiei, în patrimoniul oraşului Calafat. Maria Marincu avea să mai trăiască 12 ani de la moartea soţului ei, închizând ochii pe 4 septembrie 1926, palatul devenind astfel proprietatea primăriei.

De la Palatul Marincu la Muzeul de artă Marincu

În perioada 1931-1950, Palatul Marincu a găzduit şi cursurile „Liceul industrial de fete“ din Calafat, unele încăperi fiind folosite pe post de internat. Perioada comunistă l-a adus în pragul paraginei, multe obiecte de valoare, printre care şi portretele celor doi ctitori, au fost arse. Începând din data de 15 noiembrie 1968, soarta clădirii avea să se schimbe radical, Consiliul Popular Judeţean Dolj hotărând transformarea Palatului Marincu în Muzeul Marincu, aducându-se aici numeroase exponate de o inestimabilă valoare, care au putut să fie admirate de locuitării urbei şi de turişti. Astăzi, vechea locaţie a familiei Marincu a devenit un sanctuar al culturii oraşului de pe malurile Dunării: „Calafatul, prin existenţa sa, se pierde undeva în negurile istoriei şi a avut o vastă cultură. Faptul că există acest edificiu atât de impunător dovedeşte că este un simbol al culturii de aici, un loc în care memoria ctitorilor rămâne vie prin moştenirea pe care au lăsat-o posterităţii, prin valoarea locului pe care l-au creat şi care i-a făcut pentru totdeauna vii“, a încheiat domnul Alexandru Pârvan, directorul Muzeului de artă Marincu din Calafat.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!