Cultură
Nașterea Mântuitorului Hristos zugrăvită în colindele românești

Nașterea Mântuitorului Hristos zugrăvită în colindele românești

Pr. Lect. Dr. Zaharia Matei, 23 Decembrie 2016

Dintre toate popoarele ortodoxe, poporul român deține cel mai bogat și mai variat repertoriu de colinde închinate sărbătorii Nașterii Domnului. Creații ale geniului românesc, plămădite în vatra strămoșească bimilenară a neamului nostru, ele sunt expresia cea mai sinceră și mai nobilă a sufletului românesc. Simple ca formă, dar bogate în învățături dumnezeiești, ele deslușesc taina Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos. Prin ele, românul își cântă iubirea și dorul față de Mântuitorul Hristos, pentru a Cărui venire se pregătește cu post, rugăciune și fapte de milostenie, ca să‑L primească în sălașul cald și luminos al inimii sale.

Colindul este de‑o vârstă cu românul, fiind­că s‑a născut odată cu poporul român devenit creștin încă din secolul I, prin propovăduirea Sfântului Apostol Andrei. Așadar, colindele își au obârșia în adâncul istoriei neamului românesc. Ele au păstrat aprins focul sacru al credinței noastre ortodoxe. Textele colindelor ne dezvăluie pe de o parte bunătatea și curăția sufletului românului, dar și vibrația întregii făpturi care așteaptă cu nerăbdare venirea Mântuitorului ei. Colindele se cântă în biserici și pe la casele oamenilor de către cete de colindători. Ele nu se rostesc, ci se cântă, fiindcă prin emoția cântării se transmit mult mai ușor învățăturile credinței ortodoxe. Ele sunt imitația sau ecoul cântării liturgice de strană, deoarece conțin învățătura Bisericii noastre cu privire la Nașterea Domnului, pe care o transmit într‑o manieră simplă și accesibilă, pe înțelesul tuturor. Colindătorii binevestesc oamenilor taina cea din veac ascunsă și de îngeri ne­ș­tiută, adică Nașterea după trup a lui Hristos și misiunea Sa mântuitoare pe pământ. Tezaurul însemnat al colindelor și cântecelor de stea de la noi confirmă creativitatea, măiestria artistică și credința profundă și curată a strămoșilor noștri. Timpul colindelor constituie timpul sfânt al creștinilor, de pregătire prin post și rugăciune pentru primirea Mân­­tuitorului, timp în care toți devenim pelerini împreună cu păstorii și magii spre peștera Betleemului. Ele sintetizează prin vers, în chip curat și nealterat, adevărurile de credință păstrate în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, cu privire la Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu din Pururea Fecioara Maria și mântuirea pe care Dumnezeu Tatăl ne‑a dăruit‑o prin Jertfa, moartea și Învierea Fiului Său. Sfânta Scriptură ne învață: Și Cuvântul S‑a făcut trup și S‑a sălășluit între noi..., (Ioan 1, 14), iar colindul Sus în vârful muntelui ne arată că pe o scară de argint Se coboară Domnul Sfânt. Prin acest colind ni se înfățișează Nașterea Domnului din Preacurata de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioară Maria care este asemănată cu o scară de argint, trimitere la scara din visul patriarhului Iacov, scară ce unea cerul cu pământul (Facere 28, 12). Colindul Coborât‑a coborâtu redă venirea smerită a lui Hristos la oameni prin următoarele versuri: Coborât‑a, coborâtu, Bună seara; Coborât‑a Moș Crăciun (Cel vechi de zile, s.n.)/ Din turla bisericii/ La icoana Precistii. Hristos Domnul a coborât din ceruri la oameni prin Maica Preacurată, luând trup omenesc. El este Soarele dreptății și Răsăritul Cel de Sus în troparul Nașterii Domnului, iar în colindul Iată, vin colindători!, Hristos este numit Soare‑n raze luminat, adică izvorul luminii dumnezeiești necreate. În condacul Fecioara astăzi pre Cel mai presus de ființă naște, adverbul de timp astăzi ne descoperă faptul că, în Biserică, noi devenim contemporani și martori direcți ai Nașterii Domnului, iar colindele Astăzi S‑a născut Hristos și O, ce veste minunată, inspirate de acest condac, în care astăzi S‑a născut/ Cel fărâ de-nceput, exprimă tocmai acest adevăr. Mântuitorul este Cel fără de început fiindcă S‑a născut din Tată fără de mamă din veci, iar la plinirea vremii, adică în timp, din mamă fără de Tată, asemenea nouă. Colindul Nouă azi ne‑a răsărit,în versurile: Din Fecioară S‑a născut/ Domnul Iisus Hristos/ Și cu lapte S‑a crescut/ Domnul Iisus Hristos. În scutece S‑a-nfășat/ Domnul Iisus Hristos/ Și în brațe S‑a purtat/ Domnul Iisus Hristos, confirmă realismul nașterii și vieții pă­mân­tești a Mântuitorului, care, prin Naște­rea Sa trupească, a devenit om deplin, asemenea nouă. Tot din colinde (Trei Crai de la Răsărit și Steaua sus răsare) aflăm că steaua s‑a arătat magilor și i‑a călăuzit până la peștera Betleemului. Oferirea darurilor de aur, smirnă și tămâie a însemnat re­cunoașterea din partea acestora a dumnezeirii Pruncului Iisus, dar și anticiparea timpului Jertfei Sale.

Unele colinde fac referire anticipativ la Jertfa, moartea și Învierea Mântuitorului, dar și la viața Bisericii, prin aceea că în conținutul lor întâlnim cuvinte precum: cununa din spini, crucea, busuiocul, apa, pâinea și vinul, care trimit la lucrarea harică a lui Hristos, prin Sfintele Taine. Păstrate prin viu grai și consemnate ulterior pe filele cărților de cult, iar odată cu secolul al XIX‑lea notate muzical, colindele străbune, adevărate nestemate ale neamului românesc, pline de teologie adâncă redată prin versuri simple, într‑o curată limbă românească, sunt mărturia cre­din­ței puternice a poporului nostru, dar și a existenței, continui­tății și dăinuirii noastre pe acest pământ. Prin colinde cântăm iubirea și mila negrăită a lui Dumnezeu față de lume, dar și iubirea și atașamentul nostru față de Mântuitorul nostru. Ele sunt atât bucuria copiilor cât și a celor mari care privesc cu nostalgie către vremea copilăriei lor, când mergeau pe la casele creștinilor binevestind cu bucurie, asemenea îngerilor și păstorilor, Nașterea Domnului Iisus Hristos. Colindul este numit sfânt, deoarece ne îndeamnă să ne curățăm sufletul și să ne sfințim viața din izvorul vieții - Hristos, și bun, fiindcă, prin venirea în trup a Domnului, ni se fac cunoscute bunătatea și iubirea lui Dumnezeu față de noi oamenii. În fiecare an, în această perioadă sfântă retrăim prin viersuirea colindelor bucuria celor care au fost martori ai Nașterii Sale. Cu credință, nădejde și iubire de Dumnezeu și semeni, se cuvine ca în pragul Praznicului Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos să ne curățim inimile, să ne înnoim viața și să îndemnăm la bună‑înțe­­legere, voioșie și bunătate pe semenii noștri, cântând frumoasa urare: Și‑acum te las, fii sănătos și vesel de Crăciun/ Dar nu uita, când ești voios,/ Române, să fii bun!


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!