Theologica
Ne mântuim prin credinţă şi fapte bune

Ne mântuim prin credinţă şi fapte bune

Pr. Ciprian ­Florin Apetrei, 14 Februarie 2019

Mântuirea este scopul creştinismului şi obiectivul Bisericii Ortodoxe, adică mântuirea membrilor ei. Scop al existenţei omeneşti, mântuirea este o problemă de maximă însemnătate de care oricare creştin ar trebui să fie preocupat zilnic. Mântuirea este eliberarea din robia păcatului și a morții și dobândirea vieții de veci, în Hristos. Din punct de vedere etimologic, termenul „mântuire” înseamnă izbăvire, eliberare. Biserica Ortodoxă folosește termenul „mântuire” cu referire la izbăvirea sau eliberarea de sub puterea păcatului.

Creştinismul este religia mântuirii şi, de aceea, în centrul teologiei dogmatice stă învăţătura despre mântuirea în Hristos. Mântuirea săvârşită de Domnul nostru Iisus Hristos înseamnă eliberarea omului din răul în care a căzut prin Adam. Mijloacele prin care omul ajunge la mântuire sunt credinţa şi faptele bune.

Mântuirea pentru toată lumea, înfăptuită prin opera lui Iisus Hristos, se numeşte mântuirea obiectivă sau generală, iar însuşirea de fiecare om a acestei mântuiri se numeşte mântuire subiectivă sau personală, îndreptare, sfinţire, la temelia căreia stă mântuirea obiectivă. Mântuirea subiectivă este consecinţa răscumpărării în Iisus Hristos, prin care ne-au venit harul şi adevărul.

Mărturisirea de credinţă ortodoxă ne învață că tot ceea ce trebuie să păzească creştinul ca să se mântuiască şi să dobândească viaţa veşnică sunt credinţa dreaptă şi faptele bune. Învăţătura Bisericii referitoare la condiţiile subiective ale mântuirii se precizează astfel în Mărturisirea lui Dositei: „Credem că nimenea nu se mântuieşte fără credinţă. Iar credinţă numim acceptarea cât mai corectă a adevărurilor despre Dumnezeu şi lucrurile dumnezeieşti; aceasta, lucrând prin iubire sau ceea ce-i totuna, prin poruncile dumnezeieşti, ne îndreptează întru Hristos şi fără ea este cu neputinţă a plăcea lui Dumnezeu”. În ce priveşte faptele bune, ele sunt toate actele omeneşti care izvorăsc din iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, în liberă colaborare cu harul divin: rugăciunea, postul, milostenia şi toate faptele de caritate faţă de aproapele. Faptele bune reprezintă sinergia dintre actele harului divin şi cele ale libertăţii umane, pentru mântuirea omului.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!