Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese

21 Februarie 2016

Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă. Un slujitor înţelept e mai presus decât un fiu aducător de ruşine; acela va împărţi moştenirea cu fraţii. În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, dar cel ce încearcă inimile este Domnul. Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la limba cea rea. Cel ce îşi bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit. Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor. Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui om de seamă vorbele mincinoase. Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are; oriunde se întoarce (totul) îi merge în plin. Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni. Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept decât o sută de lovituri pe cel nebun.
Omul rău aţâţă răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui. Mai degrabă să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei decât un nebun în nebunia lui. Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui. Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte de a se aprinde, dă-te la o parte! Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului. Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere. Prietenul iubeşte în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate. Omul fără pricepere se prinde prin dărnicia mâinii lui; el se pune chezaş pentru aproapele lui.
Fragment din Pildele lui Solomon, capitolul 17


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!