Editorial
Nevoia de modele

Nevoia de modele

Ciprian Olinici, 16 Iunie 2014

Duminica Sfinţilor Români aduce în actualitate nevoia de modele. Originalitatea şi unicitatea actelor umane se cer a fi inspirate. Am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu. Este înscris în cromozomii speciei umane tinderea către un model. De aici rezultă şi curiozitatea noastră de a explora viaţa celor din jurul nostru, de a intra în culisele intimităţii altora. Paradoxal, ne deranjează când detalii despre persoana noastră constituie subiecte în discuţiile dintre vecini sau „prieteni“, dar nu suntem stingheriţi când noi vorbim despre alţii. Ne irită ideea de a fi monitorizaţi, dar urmărim pe alţii prin intermediul publicaţiilor de scandal, al căror tiraj a depăşit recordurile. Înaintea culturii sau a economiei, a ştiinţei sau a credinţei, informaţiile de tip cancan fac performanţă în vânzări.

Dar cine sunt cei ale căror nume şi vieţi ilustrează paginile tabloidelor, cele mai bine vândute publicaţii? Simplu: persoanele publice sau categoria „VIP-urilor“. Ei devin vecinii noştri pe care îi urmărim pe fereastra cu perdeaua mereu îndepărtată de către reporterii de teren monden.

Mediul în care trăim şi dialogul zilnic cu informaţiile despre şi de la cei de lângă noi conturează stări şi atitudini. Învăţăm de la şi ne raportăm la cei apropiaţi privind atent şi speculativ la modul lor de a trece prin examenele vieţii. Astfel, aceste sondări ale intimităţii unei persoane devin cutume, exemple de modalităţi în care ne putem desfăşura. Publicul este avid după informaţiile aplicate

Revin la motivaţia spirituală a privirii îndreptate către alţii: nevoia de a ne sprijini pe modele. De aceea, de timpuriu, Biserica a alcătuit sinaxarul, unde a consemnat viaţa unor oameni care au lăsat în urmă lumină. Omul este mereu gândit în legătură cu cineva. In cazul persoanei umane nu se manifestă un simplu fenomen gregar atunci când se raportează la cineva. Biserica ne doreşte a fi în legătură cu sfinţii. Sinaxarul nu este o simplă alternativă a presei tabloide. El oferă exemple de persoane paradigmatice, al căror drum are un scop. Sfinţii au urmat o cale sigură. Ei nu mai au nimic de ascuns. Poate de aceea nu ne simţim atraşi de viaţa lor. Ei nu pot confirma păcatul.

În faţa lui Dumnezeu intimitatea noastră devine publică. Cu toate acestea, El ştie să păstreze discreţia. În Evanghelii, Mântuitorul nu a făcut din viaţa femeii păcătoase subiect de cancan. I-a respectat intimitatea. A ştiut însă să facă publică doar lumina pe care femeia a arătat-o, anume pocăinţa ei. În predica de pe munte, Mântuitorul arăta că faptele noastre bune, rugăciunea şi postirea, milostenia şi curăţia, inainte de a fi publice, sunt parte din intimitatea noastră. Dumnezeu le vede în ascuns şi răsplăteşte şi cele ascunse. Paradoxal, Dumnezeu, Care vede în ascuns, va răsplăti la vedere.

În această Duminică Biserica ne propune modele dintre noi: sfinţii români. Oameni care au trăit în istoria noastră şi pe viaţa cărora ne putem dura viaţa noastră. Deşi au trăit cu secole înaintea noastră ei ne pot fi cei mai contemporani. Modelul lor spiritual şi ajutorul lor nu au limitări temporale. Sfinţii români, sfinţi dintre noi, sunt modele care ne propun lumina în locul unui simplu foc de artificii, ne propun viaţa în locul unui joc al formelor.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!