„Nu cred că biblioteca digitală va înlocui biblioteca tradiţională“

Oana Rusu, 06 Mai 2009

Lumea din cărţi se mută în mediul digital, scopul declarat al acestei transformări fiind acela ca informaţia să ajungă la cât mai mulţi oameni şi cât mai rapid. Peste tot în lume, bibliotecile tradiţionale cunosc un declin în ceea ce priveşte numărul de cititori, în timp ce numărul utilizatorilor de computere şi de internet este într-o continuă creştere. Chiar bibliotecile publice creează acum spaţii pentru accesul la internet şi, încet-încet, încep să îşi digitalizeze patrimoniul, astfel că, de pe rafturi, cărţile ajung la cititori, cu un simplu clic, în format electronic. O iniţiativă UNESCO, Biblioteca Digitală Mondială, oferă posibilitatea de căutare şi navigare pe internet în şapte limbi - engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză, portugheză şi rusă - şi propune texte în peste 40 de limbi.

Recent au fost lansate mai multe proiecte prin care se doreşte ca o mare parte din moştenirea culturală a lumii să fie transferată în domeniul digital, ultima dintre aceste idei puse în practică fiind Biblioteca Digitală Mondială (World Digital Library), un proiect UNESCO care a fost lansat la Paris, în prezenţa directorului general al UNESCO, japonezul Koichiro Matsuura, şi a directorului Bibliotecii Congresului American, James H. Billington. Acest eveniment a avut loc chiar de Ziua Mondială a Cărţii şi a Dreptului de Autor.

Proiectul World Digital Library (WDL) îşi propune să aducă la un loc unele dintre cele mai valoroase opere ale lumii, platforma online având structura unei ferestre digitale prin intermediul căreia internauţii pot accesa zeci de mii de texte rare din ţări precum Africa de Sud sau Suedia, conform Mediafax. Biblioteca digitală se doreşte un instrument educaţional singular în lume, materialele fiind accesate gratuit şi traduse în şapte limbi. „Sperăm ca acest proiect să ajungă o platformă care să promoveze diversitatea culturală şi să răspundă nevoilor educaţionale într-o lume care este orientată, în prezent, către conţinut mediatic facil“, a spus John Van Oudenaren, directorul proiectului.

În parteneriat cu instituţii din întreaga lume, curatorii de la UNESCO şi de la Biblioteca Congresului au încercat să acopere o arie geografică cât mai extinsă - obiectiv limitat de lipsa digitalizării în multe ţări din lume, în particular Africa. „Este un proces în desfăşurare, pe termen lung. În acest moment avem 32 de instituţii partenere. Am vrea să avem o instituţie parteneră în fiecare ţară din lume, pentru că numai atunci vom ajunge o bibliotecă cu adevărat globală“, a spus Van Oudenaren.

WDL îşi va concretiza potenţialul prin accesul la produse culturale unice, specifice fiecărei ţări. Astfel, biblioteca naţională din Franţa a contribuit cu o colecţie selecţionată, incluzând un manuscris având o pictură a lui Jean Fouquet, primele filme ale fraţilor Lumičre şi o înregistrare a imnului naţional al Franţei, La Marseillaise, din 1898.

Colecţia britanică cuprinde o selecţie de desene de anatomie şi texte ştiinţifice, incluzând şi prima schiţă care arăta structura de dublă spirală a ADN-ului a lui Francis Crick.

Proiectul a costat câteva zeci de milioane de dolari şi a fost susţinut din donaţiile private ale unor companii, precum Google sau Microsoft. WDL este cel mai amplu proiect de digitalizare culturală.

„Căutare cărţi“ pe Google

Lansată în 2005, biblioteca digitală a gigantului american Google s-a concentrat pe numerizarea cărţilor, încheind acorduri cu marile universităţi americane, apoi europene. Google estimează că are astăzi 7 milioane de lucrări accesibile prin serviciul „Căutare cărţi“.

Uniunea Europeană a lansat un proiect similar, intitulat „Europeana“, în noiembrie anul trecut, care permite accesarea a 4,6 milioane de cărţi, opere de artă, hărţi, filme şi conţinut audio şi video din bibliotecile naţionale şi galeriile din Europa. Această bibliotecă digitală a avut un asemenea succes încât numărul mare de utilizatori a blocat platforma atunci când a fost lasată. Conform Comisiei Europeane, site-ul numără în prezent, în medie, 40.000 de vizitatori pe zi.

„Ca să găseşti informaţie de calitate pe internet trebuie să ai o pregătire tradiţională“

Referitor la tendinţa de digitalizare a informaţiei din biblioteci, scriitorul şi profesorul Alexandru Călinescu, directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ (BCU) din Iaşi, este de părere că „este vorba despre un proiect care se va întinde mult în timp, va mai trece ceva vreme până ce el va prinde contur. Nu cred că biblioteca digitală va înlocui biblioteca tradiţională. Sunt mai multe argumente aici, cum ar fi, spre exemplu, faptul că încercările de a lansa cărţi electronice s-au soldat cu eşecuri. Pe de altă parte, este incontestabilă utilitatea bibliotecii digitale, fiind vorba de capacitatea de stocare, accesibilitate, iar multe biblioteci din lume practică digitalizarea cărţilor. Există proiecte şi în România, tot de viitor, pentru că e vorba, totuşi, de bani mulţi. Ideal ar fi o conlucrare între cele două forme de biblioteci, dar depinde şi de tipul de cărţi, unele se pretează la această digitalizare, altele nu. Una este să îl citeşti pe Proust în forma tradiţională, alta e să îl citeşti pe ecran“.

Chiar dacă accesul la internet se extinde pe zi ce trece, totuşi, un anumit tip de „date“ par să nu se preteze digitalizării, aici fiind vorba în special de literatură.

De asemenea, generalizarea accesului la aceste date nu înseamnă obligatoriu că utilizatorul va ajunge la informaţiile importante, de calitate. „Asta se vede imediat când dai un motor de căutare; sunt anumite informaţii care tentează mai mult, iar accesarea este mai «la îndemână», mai tentantă“, a spus Alexandru Călinescu, care a adăugat că, „până una alta, cititorii preferă să citească literatura în format clasic şi, în mod normal, deşi internetul e un instrument excepţional, informaţia adevărată o găsim tot în cărţi, pentru simplu motiv că internetul nu oferă o ierarhizare a informaţiei. Cine se informează despre scriitori de pe «Enciclopedia Wikipedia» obţine un rudiment de informaţie, nu poate fi considerată o sursă de informaţie“, consideră Călinescu.

O dată cu digitalizarea, teoretic, informaţia ar trebui să ajungă la o categorie cât mai largă de populaţie, însă nu este sigur că oamenii pot deveni mai informaţi dacă au sursa mai aproape. „Numărul de calculatoare a crescut foarte mult în ultima perioadă, dar depinde la ce se uită oamenii pe internet. Dacă se uită la frivolităţi, nu au, de fapt, nici un fel de sursă de informare. Poţi găsi lucruri foarte bune, dar poţi găsi şi o mulţime de site-uri care nu au absolut nici o valoare, ba chiar sunt nocive. Cantitatea uriaşă, practic infinită pe care o oferă internetul nu înseamnă şi calitate, nici vorbă de aşa ceva. Ca să găseşti informaţie de calitate pe internet trebuie să ai o pregătire tradiţională şi trebuie să ai lecturi ca să poţi face deosebirea între ceea ce este util şi ceea ce este inutil, între ceea ce este pertinent şi ceea ce este nepertinent. Ori, asta nu ţi-o dă decât tot un tip de cultură pe care ţi-o poţi forma prin carte, este cultura cărţii“, a spus directorul BCU, scriitorul Alexandru Călinescu.

Digitalizarea urmăreşte salvarea cărţilor vechi

Faţă de perioada comunistă, acum publicul are un acces nelimitat, în schimb, apetitul pentru lectură pare să fi scăzut faţă de acum 20 de ani. „În perioada comunistă nu era informaţie, internetul este de neconceput în perioada comunistă. Atunci când erau supravegheate posturile de radio străine, ca «Europa liberă», internetul ce ar fi putut reprezenta?!. După Revoluţie exista o mare sete pentru lectură şi o mare sete de informaţie, numai că această sete de informaţie nu avea cum să fie satisfăcută deoarece nu existau surse.

Apetitul pentru lectură, după toate semnele, a scăzut, şi aici sunt multe cauze, chiar internetul este una dintre ele, apoi televiziunea, dar şi sistemul de învăţământ, care a suferit transformări radicale, aşa că apetitul pentru lectură a scăzut, dar există totuşi un public fidel lecturii“, a spus Alexandru Călinescu.

În ceea ce priveşte viitorul bibliotecilor tradiţionale, Alexandru Călinescu crede că „e clar că ele vor suferi transformări, modernizări. Nu ştiu însă ce se va întâmpla cu o serie întreagă de cărţi care ar trebui digitalizate cu prioritate, pentru că ele sunt dintr-o hârtie care se topeşte, cărţi care sunt supuse inevitabil distrugerii. Nu am putut face încă un calcul aici; ar trebui să facem un inventar al cărţilor începând cu o anumită dată din, să zicem, secolul al XIX-lea până în ziua de azi, dar e clar că sunt foarte multe care, din păcate, se pierd. Altă salvare nu văd“.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!