Editorial
Nu irosi niciodată o criză bună!

Nu irosi niciodată o criză bună!

Bogdan Stanciu, 03 Aprilie 2015

„Scandalul orei de Religie“ a început pentru mine în 2006. Aceleaşi interese care au declanşat acum criza obţinuseră, de la un alt organism de stat, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, eliminarea din şcoli a simbolurilor religioase. Au urmat 3 ani de procese în care ONG-ul pe care îl conduc, filiala PRO VITA din Bucureşti, s-a luptat în instanţă, împreună cu Ministerul Educaţiei, dar şi separat, pentru anularea unei decizii, fără putere executorie, dar la fel de nedreaptă precum cea obligatorie, a Curţii Constituţionale, din 2014. Justiţia ne-a dat atunci dreptate, însă au fost ignorate semnalele de alarmă: se pregătea, evident, atacul la ora de Religie.

Astfel că implicarea mea în campania pentru susţinerea orei de Religie, alături de nucleul fondator al Asociaţiei „Părinţi pentru Ora de Religie“, a venit de la sine.

Privind în urmă, vedem că s-a probat valoarea unei expresii celebre: orice criză este o oportunitate. Trebuie doar să ştii să profiţi... Evitând conotaţia cinică din lumea business, zicala s-a dovedit a avea fundament. Criza orei de Religie a determinat un răspuns masiv al părinţilor şi o trezire a unui „uriaş adormit“: sentimentul religios PROFUND al poporului român. Adormit din cauza problemelor zilnice, a preocupării pentru un loc de muncă stabil, a supravieţuirii într-o lume care pare că nu mai are răbdare.

Cele 2,1 milioane de cereri pentru ora de Religie, strânse în mai puţin de o lună, au însemnat tot atâtea „voturi“ contra unui grup ultraminoritar, foarte agresiv, care nu-şi poate concepe alt rost în viaţă decât încercarea de a distruge simboluri şi valori. Niciodată după 1990 o cauză non-politică nu a strâns 2 milioane de adeziuni. Nici un partid politic din România nu are atâţia membri!

Mulţumită acestei provocări am putut cunoaşte oameni de foarte bună calitate pe care altfel n-aş fi avut privilegiul să îi întâlnesc. Sunt sigur că acelaşi lucru îl pot spune toţi cei implicaţi în bătălia pentru ora de Religie.

Avem, deci, multe motive să le fim recunoscători celor care ne-au împins în această situaţie. Fără pornirile lor distructive, ora de Religie n-ar fi avut legitimitatea zdrobitoare pe care o are astăzi. NIMENI nu mai poate invoca acum faptul că ea se face „în virtutea inerţiei“! La fel, s-au creat premisele pentru îmbunătăţirea majoră a calităţii orei şi a pregătirii profesorilor,  obiective declarate ale APOR.

Au fost, într-adevăr, săptămâni grele. Toţi ne-am rupt din timpul liber şi am lucrat uneori până la epuizare: deplasări, constituire de filiale, seminarii de comunicare ad-hoc, o pagină Facebook foarte populară, un website de prezentare profesionist, un volum uriaş de corespondenţă şi, mai presus de toate, monitorizarea permanentă. Totul pe fondul unei situaţii confuze, cu un vid legislativ şi o presă aiurită şi ostilă.

APOR a plecat „de la firul ierbii“, cu un grup de câţiva oameni şi a devenit, în doar două luni, cea mai importantă organizaţie de părinţi din România, cu 40 de filiale - şi cu planuri mari de viitor. Dacă mai pot avea loc miracole într-o societate dezbinată, abandonată de conducători şi cu o acută lipsă de valori şi repere, atunci rezultatul campaniei de înscriere la ora de Religie este unul dintre ele.

Va fi acesta începutul altor lucruri bune? Da, cu două condiţii: să cerem mereu binecuvântarea lui Dumnezeu şi să ştim să transformăm crizele în oportunităţi...

 

Bogdan Stanciu are 40 de ani şi este inginer. Conduce filiala Bucureşti a Asociaţiei PRO VITA pe care a fondat-o în anul 2005. Este implicat în diverse campanii sociale în sprijinul copiilor cu handicap. Este tatăl unei fete cu deficienţe de auz.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!