„Nu sunt un modernist“

06 Octombrie 2007

▲ Interviu cu Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

realizat de Jürgen Henkel pentru presa germană ▲

Prea Fericirea Voastră, aţi fost ales ca cel de-al VI-lea Patriarh din istoria Bisericii Ortodoxe Române. Ce simţiţi mai puternic: demnitatea sau povara noii Dumneavoastră misiuni?

Ambele, în acelaşi timp: demnitate şi povară. Conducerea Bisericii este o mare responsabilitate, deoarece misiunea Bisericii este mântuirea credincioşilor. Avem o responsabilitate deosebită în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor.

„Curentele“ din Ortodoxie

Există speculaţii ale unei dispute legate de direcţia de orientare a Bisericii între modernişti şi tradiţionalişti, ecumenici şi conservatori. Alegerea Dumneavoastră este considerată ca o schimbare de direcţie. Cărui grup îi aparţineţi?

Toate acestea sunt simple speculaţii. Ortodoxia este prin definiţie tradiţionalistă. Dar nu înţelegem Tradiţia ca fiind una statică, ci dinamică. Metodele Teologiei s-au adaptat vremurilor şi contextului istoric. Eu nu sunt un modernist, ci mă consider un tradiţionalist dinamic.

Biserica şi politica

Cât de politic şi de critic se va exprima noul Patriarh referitor la problemele de natură politico-socială, precum sărăcia şi distrugerea mediului înconjurător?

Biserica nu va exprima nici un angajament politic concret prin care ar putea face concurenţă partidelor. În schimb, Biserica trebuie să păstreze principii de etică socială şi să formuleze anumite cerinţe Statului, politicii şi societăţii. Trebuie să dezvoltăm o morală a politicului, care să reprezinte valori precum dreptatea socială şi protecţia demnităţii umane şi a mediului înconjurător, ca expresii ale grijii faţă de Creaţie, atât în spaţiul politic, cât şi în societate. Trebuie să pretindem politicii o transparenţă a deciziilor sale şi să îi atragem atenţia asupra marii responsabilităţi şi a implicaţiilor pe care aceste decizii politice le au faţă de oameni şi lume. Aşa vom putea dezvolta valori creştine pentru o societate din ce în ce mai secularizată. Însă nu în concurenţă cu partidele politice. Bisericile şi cultele din România sunt distincte şi autonome faţă de Stat. Cu toate acestea, trebuie să ne prezentăm şi ca parteneri serioşi în dialogul social şi politic.

O problemă mai veche o constituie relaţia dintre Biserică şi Stat în vremea comunismului. Cum tratează Biserica cazurile de colaborare a unor reprezentanţi ai săi cu securitatea?

Această temă este una foarte complexă. Trebuie analizat cu exactitate dacă această colaborare a servit scopurilor şi intereselor proprii în dauna terţilor şi a Bisericii, sau dacă a folosit Bisericii şi credincioşilor. Contextul dictaturii nu trebuie ignorat pur şi simplu. Biserica a trebuit să lupte pentru supravieţuire în condiţiile cele mai grele. Stă mărturie în acest sens numărul mare de martiri. Totodată, cooperarea cu sistemul a împiedicat înrăutăţirea situaţiei. Era imposibil ca, în Statul totalitar, Biserica să nu coopereze cu acesta. Trebuie făcută o distincţie clară între cooperare în folosul Bisericii şi al credincioşilor şi colaborare în dauna terţilor şi a Bisericii. În momentul de faţă, această temă este politizată şi instrumentalizată, poate chiar pentru a exercita o presiune asupra Bisericii. În anul 2006, Biserica noastră a numit o comisie, care se ocupă de aceste probleme, inclusiv pe baza studierii dosarelor securităţii. E nevoie de o analiză şi o judecată obiective.

„Numai împreună putem lucra pentru Biserică“

După alegerea, la Sibiu, a Mitropolitului Laurenţiu, susţinător al ecumenismului, a avut loc o divizare a Mitropoliei, înfăptuită de către contracandidatul Dumneavoastră, Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu, devenit astfel, în anul 2006, mitropolit. Trebuie să ne aşteptăm, după alegerea Dumneavoastră şi înfrângerea Mitropolitului Bartolomeu, la o divizare a Bisericii?

Am învăţat cu toţii că numai împreună putem lucra pentru Biserică şi pentru lume. Episcopiile noastre sunt autonome, dar între ele există o comuniune adâncă de credinţă şi de dragoste, care îşi găseşte expresia în comuniunea cu Sfintele Taine. În cadrul Bisericii noastre, trebuie să intensificăm colaborarea dintre eparhii. Nu văd nici un semn al unei divizări.

Va avea Biserica o nouă structură?

Probabil vor fi înfiinţate noi episcopii pentru diaspora, în străinătate, unde locuiesc mulţi români.

Sfântul Sinod se va reuni şi în ţară, nu doar în Capitală.

Sunteţi considerat un intelectual, un teolog cu un discurs academic şi ştiinţific. Cum aveţi de gând să ajungeţi la inimile oamenilor simpli?

Îmi va folosi experienţa ultimilor 17 ani ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, la Iaşi. Prin predicile şi cuvintele mele am încercat mereu să desluşesc oamenilor cât mai clar mesajul Evangheliei. Trebuie să turnăm în forma potrivită conţinutul nu întotdeauna uşor al Evangheliei. De exemplu, când întâlnesc în cadrul predicii termeni teologici, precum „epicleză“, încerc să-i explic de îndată. La întâlnirile cu oamenii simpli, de la muncitori până la ţăranii de la sate, trebuie să reuşim să găsim limbajul potrivit. În România, oamenii se bucură când au prilejul să discute cu teologi, preoţi sau episcopi. Activitatea pastorală trebuie să ia în considerare în mod serios acest lucru. În viitor, doresc să conduc sesiuni ale Sfântului Sinod şi în ţară, nu numai la Patriarhie, ceea ce ar putea facilita episcopilor un contact şi mai direct cu adevăratele probleme ale oamenilor. Doresc, de asemenea, să contribui la întărirea legăturilor dintre Biserică şi credincioşi.

„Europa este şi un spaţiu cu rădăcini religios-creştine“

Din cercurile ortodoxe se aude uneori o critică fundamentală la adresa UE. Are Ortodoxia un program contrar UE?

Ortodoxia este o parte a culturii şi civilizaţiei europene. Suntem favorabili Europei şi încercăm, împreună cu Bisericile noastre surori din Rusia, Serbia, Bulgaria, Cipru şi Grecia, să aducem în discuţie, la nivel european, valorile Ortodoxiei. Trebuie să găsim căi care să facă auzit glasul Ortodoxiei în Europa. Pentru a fi o mărturie autentică, neîncetat ne inspiră şi ne întăreşte Duhul Sfânt.

Cu toate acestea, unii ortodocşi acuză UE ca fiind seculară şi decadentă.

Ortodoxia, în general, nu este antieuropeană, dar nu poate face abstracţie de instituţiile politico-administrative. Încercăm să promovăm ideea că Europa şi UE sunt mai mult decât o zonă a liberului schimb şi un spaţiu economic, mai mult decât o piaţă şi o economie, şi mai mult decât norme de drept şi instituţii comune. Europa este şi un spaţiu cu rădăcini religios-creştine. Bizanţul şi Roma, Bisericile Ortodoxe, Catolice şi Protestante au influenţat acest continent. Trebuie să accentuăm din nou această dimensiune spirituală a UE.

Concluziile adunării de la Sibiu

Cum apreciaţi, în acest context, rezultatele celei de-a III-a Adunări Ecumenice Europene? A reuşit ea să aducă creştinii mai aproape unii de alţii?

Zilele petrecute la Sibiu au fost un frumos moment de nădejde pentru creştinii din Europa. Am reuşit să ne înţelegem în multe privinţe şi, în special, asupra valorilor pe care, împreună, le vom reprezenta în viitor în Europa. Secularizarea ne obligă la această luare de poziţie. Disputa teologică dăunează credibilităţii noastre. Împreună trebuie, astăzi, să apărăm valorile Evangheliei. (Traducere: Remus MARIAN)


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!