O biserică-monument are nevoie de ajutor

Narcisa Elena Balaban, 12 Iunie 2007

▲ Pentru a nu dispărea în curând, biserica din lemn din satul Orţiţa, judeţul Maramureş, are nevoie urgentă de reparaţii ▲ Biserica veche din lemn a fost construită în jurul anului 1830 ▲ Cele mai urgente reparaţii le necesită acoperişul şi fundaţia ▲ Biserica impresionează atât prin masivitatea lemnului, cât şi prin decoraţiile în relief existente sub streaşină, de o parte şi de alta a tindei şi a naosului ▲

Biserica din lemn din satul Orţiţa, comuna Oarţa de Jos, judeţul Maramureş (foto) are nevoie urgentă de reparaţii, altfel, în viitorul apropiat, riscă să nu mai existe. „Mă adresez în numele unei comunităţii mici şi cu venituri care provin din pensii şi din rezultatele muncii câmpului, care din an în an sunt tot mai reduse. Scopul scrisorii nu este acela de a-i compătimi pe consătenii mei, ci acela de a apela la oamenii de bine şi cu stare materială mai bună, ca să ne întindă o mână de ajutor, mai bine spus, să ajute un monument de arhitectură să nu dispară. Fac acest apel pentru că, sufleteşte, mă simt aproape de această biserică, iar părintele paroh, Ioan Tomoioagă, fiind tânăr (proaspăt absolvent), are mare nevoie de ajutorul şi încurajarea cuiva“, ne-a scris la redacţie Maria Cotoi, fiică a satului Orţiţa.

Banii adunaţi, cheltuiţi pe proiect şi pe avizele necesare demarării lucrărilor

În satul Orţiţa există şi o biserică mai nouă, pe care enoriaşii, prin bunătatea, hărnicia şi din puţinul lor, au construit-o împreună cu preotul paroh prin anii â80 ai secolului trecut.

Însă dacă atunci au reuşit din puţinul lor să construiască o nouă biserică, acum nu mai reuşesc să o repare pe cea veche. Din ce au reuşit să adune până acum au cheltuit pe proiect şi pe avizele necesare pentru a putea începe lucrările. „Toată documentaţia pentru începerea lucrărilor este aprobată, lipseşte doar partea materială, pe care ne străduim acum să o obţinem de la cei binevoitori, care doresc să facă ceva pentru aceste monumente deosebit de valoroase şi, totodată, care doresc şi pot să facă ceva pentru sufletul lor. Populaţia satului este foarte îmbătrânită, satul foarte mic (mai puţin de 100 de case) şi nu există posibilităţi materiale pentru astfel de lucrări“, continuă scrisoarea dnei Maria Cotoi.

Costurile proiectului s-au ridicat până la aproximativ 3.500 de lei, bani pe care cu greu parohia i-a adunat, însă lucrările de reparaţie se ridică la cca 100.000de lei. Ele au fost demarate, dar fondurile necesare finalizării lor nu sunt suficiente.

De aceea, cei care doresc şi au posibilităţi financiare pot depune bani în contul parohiei deschis la BCR Baia Mare: RO94RNCB0182034145310001.

Cele mai urgente reparaţii le necesită acoperişul şi fundaţia

Biserica veche din Orţiţa a fost construită în jurul anului 1830 (nu se ştie cu exactitate), fiind modificată de-a lungul timpului. În anul 1966, turnul s-a prăbuşit şi a fost refăcut la o înălţime mai mică faţă decât cea iniţială. Mai târziu, biserica a fost acoperită cu tablă. În momentul de faţă, cea mai mare urgentă o reprezintă înlocuirea acoperişului, care, deşi din tablă, s-a deteriorat şi, prin mai multe locuri, precipitaţiile pătrund în interior, distrugând pictura. În plus, există şi câteva locuri unde, din cauza precipitaţiilor, se distrug bârnele din partea superioară a pereţilor. Tălpile sunt deteriorate în mai multe locuri şi se distrug în continuare din cauza faptului că soclul din piatră este practic la nivelul terenului şi bârnele ce formează talpa nu sunt ferite de umezeală. Unele dintre ele au intrat în putrefacţie, punând în pericol stabilitatea construcţiei.

Cu toate că acoperişul original - din lemn - a fost înlocuit cu tablă, „apropiindu-te, biserica te impresionează atât prin masivitatea lemnului, cât şi prin decoraţiile în relief existente sub streaşină, de o parte şi de alta a tindei şi a naosului. De o valoare artistică deosebită la acest monument este pridvorul cu stâlpi masivi şi forme monumentale. Arta şi-a pus amprenta, de asemenea, şi asupra peretelui de vest al tindei, cu o adevărată suită de frize ornamentale, adânc cioplite în lemnul de stejar şi armonios realizate în spaţiu, pe două registre orizontale, una sub cunună, îngustă, iar cealaltă la mijlocul peretelui, lată de 0,50 m, care încadrează uşa“, adaugă Maria Cotoi.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!