Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură O expoziţie care omagiază Japonia

O expoziţie care omagiază Japonia

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Cultură
Un articol de: Raluca Băloiu - 03 Iunie 2011

Secţia de Artă Orientală de la Muzeul Naţional de Artă al României prezintă publicului bucureştean expoziţia "Pelerinaj la muntele Fuji" de Katsushika Hokusai, unul dintre cei mai cunoscuţi artişti japonezi. Expoziţia din sălile "Kretzulescu" poate fi văzută până pe 31 iulie.

Măiestria artei ukiyo-e de la sfârşitul epocii Edo (1615-1868) se descoperă prin seria celor "Treizeci şi şase de vederi ale muntelui Fuji" (Fugaku sanjurokkei), gravuri publicate între 1829 şi 1833. Unul dintre artiştii care impun peisajul ca temă independentă în gravurile de tip meisho-e (imagini cu locuri faimoase), Hokusai lărgeşte aria subiectelor specifice gravurii ukiyo-e. Prin ilustrarea aspectului tranzitiv în arta sa, Hokusai a avut o reală influenţă în Europa, mai ales asupra pictorilor impresionişti ca Edgar Degas sau Claude Monet.

Un simbol, reper statornic într-un flux cotidian permanent

Carmen Brad, curatorul expoziţiei, a ales lucrările aflate în patrimoniul Secţiei de Artă Orientală, care aparţin unor ediţii moderne de bună calitate, publicate în primele decenii ale secolului al XX-lea. Muntele Fuji, simbol identitar fundamental al Japoniei şi destinaţie predilectă de pelerinaj, odată cu sfârşitul secolului al XVIII-lea, este redat imuabil în diferite compoziţii populate sau nu de personaje. Reprezentat monumental sau din contră, redus la un punct minuscul, muntele este surprins de artist sub diferite aspecte, fie în comparaţie cu pulsaţia efemeră a cotidianului, fie în tăcerea meditativă a pelerinilor care urcă spre munte. Imprimând scenelor o puternică dimensiune spirituală, redat lapidar şi concis, muntele este văzut în specificul de natură geografică al priveliştilor, dar şi în complexitatea relaţiei om-natură. Ilustrând aspecte boeme ale vieţii citadine - cu familii burgheze aflate la siestă pe terasele ceainăriilor, cu oameni ocupându-se de diferite îndeletniciri - în gravurile sale, Hokusai amplasează în permanenţă muntele Fuji într-un context, ca martor permanent. Muntele Fuji este văzut în diferite contexte: de la 100 de kilometri distanţă, din centrul capitalei Edo (azi Tokyo), de la Fukagawa sau dinspre Ommayagashi. Aflat în fundalul unei oaze comerciale, dincolo de poduri renumite ale Japoniei, cum ar fi Nihonbashi sau Mannen, silueta muntelui se desenează în fundal, în structuri compoziţionale dinamice, ce mizează pe dispuneri în diagonală şi armonii între vid şi plin, în timp ce prim-planurile situează muntele în contexte neaşteptate. Silueta muntelui sacru invită privitorul să perceapă, dincolo de forma abstractă, profunde semnificaţii - într-un mers continuu al lucrurilor, salahorii, muncitorii care adună scoici şi crustacee, aceia care adună sarea sau pescarii îşi desfăşoară activitatea zilnică. Pe fundal, imuabil, se profilează muntele Fuji, reper statornic într-un flux cotidian permanent.

Treizeci şi şase de vederi ale muntelui Fuji

Singurul moment în care timpul pare că s-a oprit în loc este gravura în care un grup de pelerini urcă muntele Fuji, deosebită de celelalte prin faptul că scena ilustrează o parte din munte, momentul urcuşului propriu-zis, fără ca acesta să mai fie redat frontal în fundal. Făcând o sinteză novatoare între limbajul plastic specific oriental şi modul occidental de reprezentare perspectivală a spaţiului, Hokusai utilizează în prim-plan o perspectivă à vol dâoiseau, pentru ca în fundal să deseneze muntele dintr-un unghi frontal. Artistul îşi construieşte spaţiul compoziţional marşând pe jocuri de diagonale, orizontale sau verticale, eşalonând compoziţiile în două sau trei planuri. Mergând pe o gamă cromatică compusă din brunuri şi game de albastru, Hokusai păstrează o paletă cromatică restrânsă. "Yoshida pe drumul Tokai" este o scenă interesantă, în care muntele este privit diferit faţă de celelalte. Dacă în celelalte scene muntele este privit în ansamblu, aici, Fuji este redat din interiorul unei ceainării. Silueta muntelui apare în diferite anotimpuri, fie vară, când mulţimea petrece în ceainării, printre cireşii în floare în "Fuji dinspre Gotenyama, la Shinagawa, pe drumul Tokai"; fie iarnă, când acesta este privit de un grup de femei în lucrarea "Zăpadă matinală la Koishikawa". Ilustrând imagini ale lumii trecătoare, Hokusai surprinde nu doar aspecte legate de muncă sau relaxare, ci şi cele în care omul se luptă cu natura, cum ar fi în una dintre cele mai cunoscute lucrări din seria "Treizeci şi şase de vederi ale muntelui Fuji": "Sub val, în larg, la Kanagawa". Surprinse fie în momentele de odihnă, fie la muncă, personajele lui Hokusai sunt redate cu un realism mai puţin obişnuit pentru tradiţia artistică japoneză. Desenul său rapid, de tip manga, impresionează în gravurile din ciclul "Treizeci şi şase de vederi ale muntelui Fuji".