O întâmplare ca de Pateric la Londra: Cum şi-au rezolvat doi tineri problemele prin Taina Cununiei

Monica Dumitrescu, 28 Februarie 2009

Doi tineri care locuiau la Londra au rămas fără locuri de muncă. Încurajaţi de câţiva prieteni buni, au alergat la spovedanie. Părintele i-a spovedit şi i-a sfătuit să se căsătorească, spunându-le că Dumnezeu îi ceartă pe cei care trăiesc în păcat. După o lună de frământări, tinerii au luat hotărârea de a se împăca cu Hristos prin Taina Cununiei. Şi-au găsit naşi, după ce s-au rugat într-o duminică la Liturghie, au sunat preotul şi au programat nunta. Verighete le-a fost rugăciunea inimii, rochia a fost cumpărată după o oră de plimbare prin magazine, petrecerea a fost o masă simplă la un restaurant, iar nuntaşii, 15 la număr, cei mai apropiaţi prieteni.

Spovedania

Pare o poveste desprinsă din Pateric, oferită ca sfat de suflet de un bătrân preot cu barbă albă, într-o zi calduroasă de vară, în care credincioşii s-au adunat la umbra mănăstirii pentru o vorbă bună. Realitatea însă a fost trăită cu câteva zile în urmă, după cum spuneam, la Londra.

Silviu şi Loredana sunt actorii principali ai evenimentului. Au rămas fără joburi prin septembrie. I-am întâlnit la biserica româneasca după o lună de căutări zadarnice şi i-am invitat la cină. Trăiam în acea perioada aceeaşi realitate - fără job în Londra, unde chiriile pornesc de la 350 de lire pe lună în sus, iar supravieţuirea costă cel putin 200 de lire pe săptămână. Silviu visa să scape de munca în construcţii, care era cu mult prea istovitoare, iar Loredana ar fi preferat orice slujbă, numai să ştie că munceşte. N-au înţeles liniştea mea, puterea de speranţă, deşi aplicam şi eu de ceva vreme pentru un loc de muncă, fără nici un răspuns. „Tocmai m-am spovedit, fraţilor, cum să nu fiu liniştită? Mi-a găsi şi mie Maica Domnului ceva“, le-am răspuns cu aşezarea celui care ştie că, dacă-ţi pui nădejdea doar în forţele proprii, nu ajungi departe.

Ispitele

După o săptămână i-am reîntâlnit pe Silviu şi Loredana la biserică. Tocmai se spovediseră. „Să vezi, ne-a spus părintele că, dacă vrem să ne meargă bine, trebuie să ne căsătorim. Cică ne trebuiesc doar naşii şi două lumânări. Eu visam o nunta mare, cu cea mai frumoasă rochie de mireasă pentru Loredana, prieteni, rude şi fotograf profesionist. Însă acum nu ne permitem încă aşa ceva“, mi-a mărturisit Silviu. După o săptămână de la spovedanie, cei doi tineri şi-au găsit amândoi locuri de muncă, iar Silviu a schimbat jobul din construcţii cu unul de birou. De neimaginat! Însă lupta cu gândul că nu îşi pot permite o nuntă a continuat. Pe la Crăciun, tânărul a aflat că se afla pe lista celor restructuraţi şi că de la 1 ianuarie nu va mai avea iar de lucru. Însă hotărârea era deja luată - se căsătoresc cu sau fără rochie de mireasă.

Naşii

„Am hotărât să ne căsătorim. Aşa, o nuntă mică şi ieftină, doar cu voi, prietenii, căci nu ne permitem încă să aducem părinţii aici, iar Loredana nu are încă dreptul la concediu, aşa că nici în România nu putem merge“, mi-a spus Silviu. „Chiar aşa, nu ştii pe nimeni care ne-ar putea fi naşi“, m-a întrebat Loredana, „că şi azi m-am uitat prin biserică şi parcă n-am zărit pe nimeni pentru inima noastră“. Mi-am sunat imediat alţi prieteni de nădejde, Andreea şi Ciprian, la fel de tineri şi de entuziaşti. Cunoscând ataşamentul faţă de Ortodoxie a lui Ciprian (Ben, înainte de convertire), am gândit că nu putea exista un naş mai bun pentru Silviu, care se spovedise pentru prima dată cu doar câteva luni în urmă. Viitorii naşi au acceptat imediat provocarea, însă au aşteptat binecuvântarea duhovnicului lor. Ispitele însă au continuat şi, imediat după ce şi-au cunoscut naşii, Loredana a fost anunţată că va fi disponibilizată în două săptămâni. Au mers înainte şi au programat nunta cu cel mai restrâns buget. După o altă săptămână, au primit amândoi slujbele înapoi.

Nunta

„Nu mai dau înapoi. Cum mă îndepărtez puţin de Dumnezeu, cum îmi merge greu; când îmi îndrept numai gândul, se repară toate. Poate ne ajuţi azi să stabilim data nunţii“, ne-a spus Silviu. Aşa se face că pe 15 februarie, într-o zi de duminică, s-a împlinit dorinţa celor doi tineri. Pentru a se încadra în buget, verighete au devenit două inele de rugăciune din argint, la preţ mai mic decât o cină la un restaurant. Rochia a fost cumpărată după o oră de plimbăre prin magazinele londoneze. Nuntaşi au fost cei mai de suflet prieteni, iar petrecerea a fost înlocuită cu o elegantă cină la un restaurant cu specific turcesc. Ca o surpriză din partea părinţilor, aflaţi în România, la nunta au venit sora mirelui şi sora miresei. N-au fost niciodată atât de luminoşi şi fericiţi. „De fapt, acum ne dăm seama, asta era nunta ideală pe care ne-o doream, însă, ca oricare, ne imaginam ceva mai cu fast. Am fi regretat enorm însă să ratăm ocazia de a trăi un eveniment atât de înălţător într-un mod atât de simplu. A fost cea mai frumoasă nuntă din lume, iar acum că intrăm în post în câteva zile, ne simţim şi noi împăcaţi cu Dumnezeu“, ne-au spus Loredana şi Silviu, la cina de nuntă. Şi când te gândeşti că totul a pornit de la dorinţa de a găsi un serviciu. Tot odată cu intrarea în post, la începutul lui martie, Silviu îşi va primi răsplata lunară pentru munca de birou.

▲ Bisericile din Londra sunt pline de copii

Datorită numărului mare de tineri care muncesc în Londra, la cele două biserici româneşti au loc, în medie, două cununii religioase pe săptămână. Pentru că bisericile sunt închiriate de la alte culte, cununiile religioase şi botezurile se oficiază, de regulă, sâmbăta sau în zilele de prăznuire ale anumitor sfinţi. Duminica este rezervată oficierii Sfintei Liturghii şi slujbei de pomenire a morţilor. În fiecare vineri, de la ora 6:00, se citeşte Acatistul Bunei Vestiri, după care cei care doresc se pot spovedi. În timpul celor patru posturi, vinerea se oficiază Taina Sfântului Maslu. Începând cu 2007, biserica românească de pe Fleet Street a devenit neîncăpătoare, imaginea acesteia fiind înfrumuseţată de un număr foarte mare de copii, ceea ce atestă că foarte mulţi emigranţi şi-au întemeiat familii în capitala britanică ori şi-au adus soţiile şi copiii din ţară.

Cu mari eforturi, din decembrie 2008, românii au o a doua biserică în partea de nord-vest a oraşului, zona Wembley fiind una dintre cele mai populate părţi ale oraşului cu emigranţi români, a doua după Stratford.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!