Repere şi idei
O revedere de argint într-un an centenar!

O revedere de argint într-un an centenar!

Cetatea Iașilor este cunoscută pretutindeni, mai ales în lumea ortodoxă, pentru evlavia pe care credincioșii acestei urbe, și cei din preajma ei, o arată față de Preacuvioasa și Multmilostiva Parascheva, care ocrotește Moldova încă din anul 1641. Atunci, Sfânta adusă de la Constantinopol a fost așezată în cea mai frumoasă biserică pe care o avea Moldova, ctitoria lui Vasile Lupu de la Mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi.

De fapt, Iașii au constituit întotdeauna o cetate adevărată de apărare a credinței ortodoxe, întrucât, încă din vremea ctitoriilor voievodale din Evul Mediu, a celor păstrate, dar și a celor care s-au pierdut, a bisericilor înălțate de marele domn, Sfântul Ștefan al Moldovei, sau de alți domnitori evlavioși, poporul a învățat din cuvintele Evangheliei, din omilii și din pictură tainele credinței celei adevărate, cum Dumnezeu S-a făcut om și S-a coborât printre oameni, din iubire negrăită față de ei. Au învățat acestea mai ales cei care veneau permanent la biserică, dimpreună cu pruncii lor, nutrind dorința de a-I sluji Domnului după modelul sfinților care împodobeau locașul de cult, ale căror duhovnicești chipuri erau zugrăvite în inimile lor, prin râvna celor care cuvântau și slujeau în vremea aceea.

Rod al marilor ctitorii, cum au fost și cele de la Iași, mulți tineri evlavioși apărau credința, dar și țara. Ei au învățat tainele teologiei în aceste locuri unde mari ierarhi ai Ortodoxiei, unii veniți din locurile în care aceasta era în pericol, confruntându-se cu ostilitatea lumii musulmane de atunci, dornică de arginți și nedreptate, erau apologeții Cuvintelor vieții veșnice. Refugiindu-se la Iași, se bucurau de ocrotirea domnilor, iar ei ofereau la rându-le știința teologiei și rugăciunile înălțate către Atotțiitorul.

De aceea, putem afirma că Teologia din capitala Moldovei a existat încă din urmă cu câteva sute de ani, prin școlile Bisericii, cu sensul lor larg, în care se predau adevărul de credință și spiritualitatea filocalică.

Dacă ar fi să facem o mică istorie a acestora, ar trebui să amintim că unul dintre marii domni ai Moldovei, binefăcător al Ortodoxiei și al creștinătății întregi, Vasile Lupu, avea să poftească la Iași cunoscuți teologi ai vremii lui, care, întruniți în anul 1642 într-un Sinod ținut în Mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi, aprobau Mărturisirea de credință a Sfântului Mitropolit Petru Movilă. Patriarhia Ecumenică a trimis la eveniment pe Mitropolitul Porfirie de Niceea, dar și pe cel mai învățat teolog al veacului al XVII-lea, Meletie Sirigul, care a și tradus în limba greacă documentul amintit.

După puțini ani, mai precis în anul 1653, Paul din Alep, arhidiaconul și însoțitorul Patriarhului Macarie al Antiohiei, trecând pe la Iași, scria în jurnalul său cuvinte frumoase despre înfloritoarea viață bisericească întâlnită în capitala Moldovei.

Alți mulți teologi și ierarhi luminați din diferite locuri au poposit fie la Curtea Domnească, fie la Reședința Mitropolitului Moldovei după mutarea acesteia de la Suceava în cetatea celor șapte coline, iar mitropoliții vremii, unii dintre ei hărăziți cu darul condeiului, au scris la Iași opere nemuritoare, între ei aflându-se Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei, autorul Psaltirii în versuri (1673) sau al Vieții și petrecerii Sfinților, lucrare în mai multe volume, realizată între anii 1682 şi 1686.

Mai aproape de noi, Mitropolitul Veniamin Costache a înființat un seminar care aducea laolaltă nu doar fii de preoți, ci și ai țăranilor care aveau astfel posibilitatea să învețe carte într-o școală a Bisericii. El ar putea fi considerat ctitor al învăță­mân­tului teologic instituțional la Iași, de același statut bucurându-se Mitropoliții Sofronie Miclescu și Calinic Miclescu, care, în perioada 1860-1864, au contribuit la înființarea și funcționarea Facultă­ții de Teologie, închisă însă în scurt timp, mai precis la patru ani de la fondare.

Era de neînțeles cum între atâtea facultăți importante la care veneau tineri din întreaga Moldovă și chiar dincolo de fruntariile ei, Cetatea Iașilor să nu aibă un Institut Teologic de Grad Universitar, într-o vreme în care cele șase județe ale Moldovei, patru care compuneau atunci Arhiepiscopia Iașilor: Iași, Suceava, Neamț și Botoșani, precum și județele Bacău și Vaslui, aveau doar un seminar teologic, care funcționa la Mănăstirea Neamț, parcă exilat acolo de regimul comunist, la sfârșitul anilor â40 ai veacului trecut.

De aceea, înființarea Facul­tății de Teologie din Iași în anul 1990 a fost o mare bucurie pentru cei care înțelegeau istoria bogată a Bisericii Moldovei, ce își are începutul la jumătatea veacului al XIV-lea și care a strălucit în toată această perioadă, cum rareori s-a întâmplat în alte zone.

Din acest motiv, înființarea Facultății de Teologie din Iași, la început ca Institut Teologic de Grad Universitar, a fost o izbândă, iar cei care au fost martorii acelor clipe pot mărturisi că momentul a însemnat o adevărată biruință a lumii Evangheliei, dar și foarte multă jertfă. Așa cum Mitropolitul Iosif Naniescu s-a împiedicat de opoziția multora dintre cei aflați în prim-planul vieții publice din Iași, la fel și Mitropolitul Daniel al Moldovei, de curând instalat în tronul de la Iași, avea să întâlnească ostilitatea unora care nu acceptau ca această facultate să func­ționeze într-o clădire a Bisericii, fost Palat al Sturzeștilor, cumpărată cu vreo sută de ani în urmă de Sfântul Mitropolit amintit mai sus, care afirmase atunci: „Te-am răscumpărat, Veniamine, ca nu cumva seminarul tău să funcționeze în continuare prin casele negustorilor de pe «Ulița dreaptă» sau în alte locuri ale Iașilor...

Parcă istoria s-a repetat, întrucât cursurile aveau să se desfășoare în diferite locații până când clădirea din apropierea Mitropoliei, adică fostul Palat princiar, răscumpărat de Sfântul Mitropolit Iosif Naniescu, a devenit clădirea oficială a acestei facultăți.

La început, studenții, aidoma unor pelerini pe calea cunoaș­terii, au urmat cursurile în diferite încăperi ale clădirii Primăriei, ori în Sala îIustin Moisescu” a Centrului eparhial, unde se desfășurau mai ales momentele oficiale, solemne. De asemenea, cursurile erau predate în Sala Gotică de la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” sau chiar în aer liber, în grădina Reședinței Mitropolitane, sau în jurul catedralei, peripatetic, după cum obișnuia părintele Mircea Păcurariu, ucenicii înconjurându-l în cete pe profesorul de istoria Bisericii Ortodoxe Române.

Aceste câteva amintiri ale acelui început îl pomenesc pe ctitorul facultății, Mitropolitul Daniel Ciobotea, care preda pastorală și apoi dogmatică, pe cei trei profesori academicieni, părintele Mircea Păcurariu, părintele Dumitru Popescu și domnul Emilian Popescu, dar și pe alți profesori cunoscuți care veneau de la București și din alte locuri, jertfindu-se și călătorind mult pentru a oferi temeinicie și rigoare academică facultății și învățăceilor ei.

Primul rector al Institutului Teologic de Grad Universitar din Iași a fost Episcopul-vicar de atunci al Arhiepiscopiei Iașilor Pimen Zainea, căruia i-a urmat, în martie 1991, părintele profesor Viorel Ioniță, al doilea rector, iar după ce Institutul Teologic de Grad Universitar a devenit Facultatea de Teologie„Dumitru Stăniloae”, rectorul Viorel Ioniță a devenit întâiul decan al acesteia.

Lor li s-au adăugat mulți tineri care trecuseră prin experiența profesoratului de la Mănăstirea Neamț, având certă valoare academică. Între timp, aceștia au devenit profesori apreciați, fiind astăzi recunoscuți pentru activitatea lor științifică și pastorală. Dintre ei îi pomenesc pe părinții Gheorghe Popa, Nicolae Achimescu, Petre Semen, Gheorghe Petraru, Mihai Vizitiu, Constantin Mosor, Dumitru Colotelo, Vasile Merticariu (mai târziu monahul și Episcopul Varlaam), Viorel Sava, Ion Vicovan, Costache Grigoraș, Alexăndrel Barnea, Ioan Cristinel Teșu, Florin Bucescu, Dan Sandu, Gheorghe Badea, Constantin Sârbu și alții.

De aceea, Facultatea de Teologie din Iași s-a bucurat cu prilejul întâlnirii promoției care a absolvit acum 25 de ani sau a altor promoții în sfânta comuniune prilejuită de săvârșirea Liturghiei și de cuvintele rostite într-o frumoasă lecție de recunoștință și aduceri aminte.

Descoperim ori de câte ori ne întâlnim cu cei care au învățat cândva la Facultatea de Teologie din Iași că activitatea lor este așezată sub semnul slujirii cuvintelor Evangheliei și a celor sfinte. Cum să nu-i apreciezi pe acei absolvenți, astăzi preoți care, punând în practică cele învă­țate în timpul școlii, își fac cu râvnă datoria, ctitori de locașuri sfinte, profesori de teologie ori de seminar, ostenitori în cancelariile eparhiale sau lucrători harnici, împreună cu preoții din diferite protopopiate, care periodic vin la Iași pentru a se întâlni cu profesorii și colegii lor, mulțumind lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra lor.

O lecție de gratitudine față de Dumnezeu și de oameni s-a petrecut la Iași, în ziua de 7 mai 2018, când promoția 1993, cea dintâi a acestei facultăți, s-a întrunit întru revederea de 25 de ani.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!