Editorial
„O simţi că este aproape de tine. Este aproape…“

„O simţi că este aproape de tine. Este aproape…“

Cristina Zamfirescu, 09 Octombrie 2013

E sărbătoare la Iaşi! Din nou, e-n sărbătoare capitala Moldovei, pentru că e marele praznic al Cuvioasei Parascheva, sfânta la care credincioşii români au mare evlavie, sfânta care a întărit în credinţă şi a mângâiat suferinţele a milioane de oameni în ultimii aproape patru sute de ani. Sfânta Cuvioasă Parascheva, care-şi sărbătoreşte hramul la mijloc de octombrie, adună mii şi mii de pelerini în jurul raclei care-i adăposteşte moaştele. Cu greu se poate găsi în lumea ortodoxă o atmosferă atât de specială precum cea care cuprinde Iaşiul în preajma hramului Sfintei Cuvioase Parascheva. Oameni smeriţi, oameni luminoşi, plini de credinţă, speranţă sau recunoştinţă vin, an de an, să-şi plece fruntea la racla sfântă a Cuvioasei. Ei se revarsă pe străzile Iaşiului şi învăluie oraşul într-o pace specială, într-o bucurie, într-un duh al credinţei puternice, nestrămutate de vicisitudinile vieţii de zi cu zi.

Bucuria pelerinajului „la Sfânta“ se păstrează nealterată de sute de ani. Chiar şi în vremuri de restrişte, fie că era timp de război sau plină perioadă comunistă, părinţii şi bunicii noştri făceau ce făceau şi veneau negreşit, în sfânta zi de 14 octombrie, la Cuvioasa, ca la o mamă duhovnicească, îi împărtăşeau necazurile şi îi cereau ajutor pentru problemele care-i măcinau. Iar Sfânta Parascheva, grabnic-ajutătoarea şi mult-folositoarea, a răspuns de multe ori la rugăciunile fierbinţi şi şi-a revărsat harul, răspândind mângâiere, nădejde şi credinţă în Hristos.

Mărturiile despre binefacerile făcute de Sfânta Cuvioasă Parascheva, multe la număr, care au străbătut timpul, transmise din generaţie în generaţie sau mărturisite în zilele noastre de oameni de lângă noi, sunt impresionante. Impresionante sunt şi cuvintele simple, fără emfază, prin care pelerinii evocă întâlnirea cu Sfânta sau faptul că viaţa le-a fost schimbată prin mijlocirea şi contribuţia Cuvioasei. Tulburător este şi modul în care închinătorii îi vorbesc şi-i împărtăşesc Sfintei toate greutăţile, ca unei mame. „Eu am avut multe necazuri, dar Cuvioasa m-a ajutat. Am 40 de ani de când vin la Cuvioasa“ (Paulina Ţicău, com. Fălciu, jud. Vaslui). „Chiar dacă a fost frig şi înghesuială, am răzbit. Am văzut-o pe Sfânta şi pentru sufletul meu împăcat a fost bine“ (Anica Baciu, Domneşti, Adjud). „Minuni mari sunt astea, când ai atâtea necazuri şi treci peste ele. Le vezi. Le simţi. Şi o simţi că este aproape de tine. Este aproape…“ (Floarea Asăvoaie, Cotnari, jud. Iaşi). „Numai Sfânta ştie cât m-a ajutat. Şi-i mulţumesc din tot sufletul meu. Şi toată viaţa am s-o chem în rugăciunile mele“ (Puia Cârstoiu, Balş, jud. Olt).

E greu de spus în alte cuvinte decât cele ale pelerinilor ce anume face ca Sfânta Cuvioasă Parascheva să fie atât de iubită şi apropiată de sufletul credincioşilor români. Cert este că, în fiecare an, parcă cu tot mai mare evlavie, românii din ţară, dar şi din străinătate, cu probleme obişnuite sau cu dureri mari în suflet, îşi îndreaptă paşii spre cetatea Iaşilor pentru întâlnirea cu Sfânta Parascheva. Şi, după ce o înconjoară cu rugăciuni, iau un mănunchi de busuioc sfinţit de la racla sfântă şi pleacă înapoi spre casă, cu sufletul împăcat şi pregătiţi să răzbească iar greutăţile şi necazurile. Iar lumina bucuriei cu care se întorc de la Sfânta o răspândesc, pe neştiute, în familia lor, la locul lor de muncă, peste tot pe unde se duc. Şi pe Sfânta Parascheva o vor ţine în inimă, la bucurie şi la tristeţe, şi o vor chema din nou în rugăciuni atunci când le-o va cere sufletul, ştiind că grabnic-ajutătoarea şi mult-folositoarea Cuvioasă nu îi lasă la greu. „O simţi că este aproape de tine. Este aproape…“


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!