Theologica
Omul autonom şi dreptatea dumnezeiască

Omul autonom şi dreptatea dumnezeiască

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 12 Februarie 2018

În societatea europeană de astăzi, aflată în plin proces de se­cularizare, omul contemporan îşi pune tot mai puţin problema comuniunii sale cu Dumnezeu şi, în consecinţă, problematica unei judecăţi universale şi înfricoşă­toa­re la sfârşitul lumii.

Structura omului secular de astăzi este una a individului blocat în carpe diem care este marcat de febra împovărătoare şi bolnă­v­i­cioasă a consumismului ajuns din plan material în plan dialectic. Omul se defineşte as­tăzi ca fiind autonom, excluzând din viaţa sa prezenţa lui Dumnezeu şi, în definitiv, consecinţele nerespectării poruncilor date de Bunul Dumnezeu.

Unica valoare a societăţii europene contemporane este doar justiţia umană, iar cea divină aproape este greu să o mai găseşti în gândirea axiologică occidentală de astăzi. Omul societăţii consu­miste îşi resetează gândirea creştină care are ca obiectiv mântuirea trecută prin filtrul crite­riilor în­fricoşă­toa­rei judecăţi din do­rinţa de a-şi da frâu liber porni­rilor carnale inoculate şi amplificate de consumism fără a se mai gândi la consecinţele faptelor sale în perspectiva vieţii veşnice. Este mai comod să excludă valorile creş­tine din viaţa sa pentru ca astfel să se arunce cu totul în groapa aşa-ziselor libertăţi individuale, care nu sunt altceva decât ten­taţia libertinajului extrem al păcatului neascultării faţă de Dumnezeu şi care îl duc la pier­derea obiectivului existen­ţei umane, şi anume vieţuirea veşnică cu îngerii în Împărăţia lui Dumnezeu, adică mântuirea.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!