Omul de la ţară intră în Europa înainte de a vedea Botoşaniul

30 Mai 2007

Intrat pe neaşteptate în Uniunea Europeană, ţăranul român s-a izbit cu capul şi de pragul de sus şi de cel de jos al bătrânului nostru continent. De când cu interzicerea transhumanţei s-au risipit în neant şi baladele noastre strămoşeşti, fiindcă baciul ungurean şi cu cel vrâncean nu se mai pot întâlni ca să mi-l omoare pe cel moldovean decât în tren sau în gară la Adjud. La apus de soare, că în restul zilei are de muncă la câmp.

Vlad Scutelnicu, medic veterinar în comuna Suliţa, s-a convins de această subită substituire de personalitate încă de la sosirea sa pe aceste meleaguri încărcate de istorie. Normele europene îl afectează în aceeaşi măsură ca şi pe ţărani.

În loc să-şi vadă de meseria pentru care s-a pregătit în facultate, acum are de întocmit acte ca orice funcţionar.

„O, viaţa mea!“, respiră uşurat doctorul după ce-i iese din cabinet şi ultimul solicitant de paşaport pentru vaca pe care vrea să o vândă. Citând din maneliştii încă în viaţă, Vlad Scutelnicu rezumă în doar câteva cuvinte toate necazurile omului de la ţară, care a intrat în Europa înainte de a intra în Botoşani sau în România.

„A trecut jumătate de an şi oamenii încă nu ştiu dacă iau subvenţii pentru viţei-carne sau nu“, spune medicul veterinar, arătând cu privirea către mulţimea ce aştepta la rând pentru acte. Şi nu sunt puţini cei care vor să-şi dea animalele la abator decât să le hrănească degeaba.

Cum vrei să-ţi moară porcul

La poarta dispensarului veterinar din Suliţa erau zeci de ţărani adunaţi de prin toate satele comunei. Toţi îngrijoraţi că prin măsurile europene impuse nu-şi vor mai putea mulge vacile, nici să-şi taie porcii decât în condiţii special amenajate.

Chiar pe uşa dispensarului era expus un afiş desprins parcă din filmele interzise minorilor: „Cum vrei să-ţi moară porcul?“, scria cu litere cât vaca deasupra unor imagini macabre, cu un porc înjunghiat şi un altul sacrificat în condiţii europene.

Ce să alegi? Sacrificiul tradiţional şi pomana porcului, aşa cum s-au obişnuit ţăranii până acum, sau tranchilizarea suinei pe ritmuri de muzică clasică, după cum ne învaţă normele europene? Peste toate însă adie aroma de pomana porcului pe care n-o poate nimeni înlocui din organele olfactive ale cetăţeanului.

„Astea-s regulile Comunităţii Europene şi, vrem nu vrem, trebuie să le executăm. Dar eu consider că într-o gospodărie tradiţională, românească, nu-şi au locul astfel de norme. Duci porcul la abator şi acolo n-au decât să-l electrocuteze pe muzică de Bach, dar la el în curte, ţăranul trebuie să facă ceea ce ştie el că e mai bine“, spune medicul veterinar.

Nu doar porcii sunt cei care fac viaţă grea ţăranilor de când cu integrarea europeană.

Boii şi vacile sunt cel mai greu de integrat. Nu pot mulge vaca decât cu mulgătoare electrică, iar apoi mai au de negociat şi cota de lapte.

Şi aici medicul veterinar are o explicaţie asupra acestui nefericit eveniment: „Cota de lapte s-a negociat prost. O să rămână ţăranii cu laptele şi n-o să aibă ce face cu el. Când s-au negociat cotele s-a luat după numărul de procesatori, dar mulţi dintre ei au dispărut conform aceloraşi norme europene, iar acum oamenii nu mai au cui preda laptele“.

„Mai uşor vinzi o maşină decât o vacă“

Când e vorba să sacrifici un animal te împiedici de aceleaşi pârdalnice norme. Paşapoarte, crotale, fişe de mişcare, analize de toate felurile şi toate pe bani. Cine suportă toate aceste cheltuieli? Bineînţeles că tot bietul ţăran, săracul.

Gheorghe David din Răchiţi a cumpărat un viţel de la un cetăţean din Suliţa în oborul din Botoşani. De atunci tot face naveta de la Răchiţi la Suliţa pentru a se pune la punct cu actele. Ba îi mai trebuie un număr de crotal, ba un număr de nu ştiu care certificat şi tot aşa. Până când a ajuns la concluzia că: „În ziua de azi mai uşor vinzi o maşină decât o vacă“. La care medicul veterinar Vlad Scutelnicu adaugă: „Nouă ni s-a impus şi am respectat acest lucru, să facem în doi ani ceea ce n-a făcut Comunitatea Europeană în 12. În Franţa nici acum nu s-a făcut complet crotalizarea animalelor“.

Preocupat mai mult să-şi îndeplinească misiunea de funcţionar, adică să întocmească tot felul de acte, medicul veterinar abia de mai are timp de vreo consultaţie. Şi nici sătenii nu prea îl asaltează cu astfel de probleme. Decât în caz de maximă necesitate. Cum s-a întâmplat cu Mihai Balan din Dracşani, care i-a adus calul la tratament. A venit şi cu diagnosticul de acasă. „Nu ştiu ce are, dar cred că-i trebuie un tratament cu calciu“, a spus proprietarul ferm convins că numai aşa îşi poate salva mârţoaga de la pieire. „Nea Mihai, i-a spus doctorul, matale poţi face rost de o găleată cu ovăz?“. Omul a executat, iar calul a înfulecat-o pe nerăsuflate şi s-a înzdrăvenit pe loc. „Asta era boala lui, nu lipsa de calciu“. Şi aşa vin mulţi săteni cu animale cu astfel de probleme la medicul veterinar. „Unul a venit să-mi spună că el ţine la oi şi nu le vinde, dar oile alea mâncau şi beţele de răsărită din gard“, a mai adăugat medicul Scutelnicu.

Şi uite aşa cu o mârţoagă lipsită de calciu şi nişte oi hrănite cu garduri proaspete, ţăranul român intră în Europa pe uşa din faţă, fiind primul care respectă normele Uniunii. (Florentin FLORESCU)


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!