„Orice carte bisericească este ca o bucăţică de anafură“

Anul acesta se împlinesc 127 de ani de când a fost tipărită prima filă a revistei „Biserica Ortodoxă Română“, în cadrul Tipografiei Cărţilor Bisericeşti din Bucureşti, care în prezent funcţionează ca Tipografie a Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române. În cele ce urmează vom vorbi despre drumul cărţilor de cult de-a lungul vremii, istoria acestei tipografii, precum şi noutăţile tehnologice cu care este astăzi înzestrată tipografia.

După descoperirea noii metode de a multiplica scrierea, oamenii au consemnat din ce în ce mai mult prin litere fapte, evenimente ale istoriei, dar şi învăţături şi cuvinte religios-duhovniceşti. În istoria şi cultura poporului român, în primele sale etape, acesta a primit credinţa creştină în limba latină, s-a deschis cu bunăvoinţă termenilor veniţi din zona slavă, pentru ca, mai apoi, în secolele XVII-XVIII, limba română să se impună ca limbă liturgică în mod definitiv. Astfel s-au dezvoltat din ce în ce mai mult editurile şi tipografiile de carte religioasă de pe lângă mitropolii şi episcopii.

Părintele Valer Ulican, consilier patriarhal al Tipografiei Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, care, după terminarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă, a fost corector, iar după trecerea la cele veşnice a părintelui Sabin Verzan, în anul 1997, a devenit coordonator al acestei tipografii, ne-a povestit despre ultimele achiziţii tehnologice şi roade tipografice, dar şi despre trecutul acestei tipografii.

Adusă la Bucureşti de mitropolitul Varlaam, după o călătorie la Kiev

Părintele a mărturisit că prezenta tipografie este continuatoarea tipografiei mitropolitului Varlaam al Ungrovlahiei, ierarh cărturar, care, după o călătorie la Kiev, unde tradiţia culturală inaugurată de Petru Movilă era încă vie, a adus de acolo, în 1678, cu cheltuială proprie, presă tipografică şi literă chirilică, grecească şi pe cea „valahică“, adică latină, în chiliile din dealul Mitropoliei din Bucureşti.

Tipografia mitropolitului Varlaam, a patra din Ţara Românească, după cea de la Mănăstirea Dealu, înfiinţată de Radu cel Mare, unde a lucrat ca meşter tipograf ieromonahul Macarie, a fost a doua tipografie din Bucureşti, după cea a ieromonahului Lavrentie, de la Mănăstirea Plumbuita. Aceste tiparniţe au dat la lumină cărţi care au răspuns nevoilor imediate ale credincioşilor, fiind imprimate în limba slavonă bisericească şi cu alfabet chirilic. Referindu-se la această perioadă, părintele consilier Ulican a subliniat: „Biserica se afla în acea perioadă într-un context care a obligat-o să ţină pasul cu vremurile în care şi-a exprimat mai ales nevoia de a avea unitatea de text şi de limbă a cărţilor de cult. Astfel s-au dezvoltat tipografiile“.

Prioritate tipografică, textul integral alSfintei Scripturi

Vreme de trei secole, Tipografia mitropolitului Varlaam a dat roade bune, iar cu excepţia câtorva întreruperi cauzate de unele împrejurări vitrege, tiparul n-a mai lipsit din Bucureşti până astăzi. Tiparniţele de aici au dat la iveală, în graiul strămoşesc, texte ale cărţilor de cult, în mod special. La începutul activităţii tipografiei, prioritatea numărul unu al celor care s-au ostenit aici a fost scoaterea de sub lumina tiparului a textului integral al Sfintei Scripturi, adică a Bibliei, începută în noiembrie 1687, din îndemnul şi cheltuiala voievodului Şerban Cantacuzino, şi terminată peste un an, în noiembrie 1688, la începutul domniei lui Constantin Vodă Brâncoveanu.

Tipografia Mitropoliei din Bucureşti şi-a restrâns activitatea, iar apoi chiar a încetat pentru o perioadă, după apariţia Bibliei din 1688.

Încetarea activităţii tipografice bucureştene a fost cauzată şi de apariţia unor noi tipografii, printre care tiparniţa domnească înfiinţată în capitală, în 1690, de Constantin Brâncoveanu, tipografiile episcopiilor de Buzău şi Râmnic, precum şi cele din cadrul altor eparhii. „Tipografiile de carte religioasă şi mai ales de carte de cult au avut o importanţă deosebită în istoria cultural-bisericească a neamului nostru şi de aceea, încă de la începuturile organizării bisericeşti, ierarhii noştri cărturari au acordat o deosebită atenţie aşezămintelor care au tipărit sau încă mai tipăresc astfel de cărţi. Cei 127 de ani de existenţă a instituţiei în care ne aflăm este o dovadă în plus a importanţei ce s-a acordat de către toţi ierarhii, preoţii şi credincioşii noştri cărţilor bisericeşti şi de literatură creştină“, ne-a mai spus părintele Valer Ulican.

Dreptul exclusiv asupra imprimării cărţilor bisericeşti

Noul mitropolit, Neofit Cretanul, după ce a recuperat unele din piesele sale înstrăinate pe la tipografiile bucureştene, a hotărât prefacerea prin turnare a literei vechi, a cumpărat în anul 1740 hârtie, teascuri, alte echipamente tipografice noi şi a obţinut de la domnitorul Mihail Racoviţă un hrisov care consemna dreptul exclusiv asupra imprimării cărţilor bisericeşti. Astfel, având toate cele necesare pentru a-şi desfăşura activitatea, ocrotită fiind de un act domnesc, tipografia Mitropoliei din Bucureşti a oferit cititorilor săi alte, şi alte cărţi de învăţătură.

116 cărţi în nouă ani

De asemenea, părintele consilier susţine că, la mijlocul secolului al XIX-lea, mitropolitul Nifon şi-a dat seama că, pentru nevoile culturale şi de ordin practic, de atunci, ale preoţimii, era nevoie de o schimbare şi îmbunătăţire a întregului utilaj tipografic. Astfel, s-au cumpărat slovă şi hârtie de la Viena şi s-a construit şi o clădire nouă în curtea Mitropoliei, unde a fost aşezată tipografia, care, cu unele modificări ulterioare, dăinuieşte pe acelaşi loc şi astăzi.

În timpul celor nouă ani, s-au imprimat 116 cărţi, aproape toate de slujbă bisericească. Mai târziu, tipografia Mitropoliei s-a unit cu Imprimeria Statului şi astfel a luat fiinţă o singură tiparniţă care, după unele îmbunătăţiri la nivel tehnologic, a funcţionat până în anul 1867.

Revista „Biserica Ortodoxă Română“, prima tipăritură a Tipografiei Cărţilor Bisericeşti

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a fost determinat, din cauza lipsei cărţilor de cult, resimţită în biserică după anul 1863, când s-a generalizat introducerea alfabetului latin în cancelariile oficiale şi în cărţile de şcoală, să adopte un Regulament pentru revizuirea şi editarea cărţilor bisericeşti, în care se prevedea, între altele, înfiinţarea la Bucureşti a unei tipografii pentru imprimarea treptată a cărţilor necesare cultului. Mitropolitul primat Calinic Miclescu a obţinut fondurile necesare şi, cu sprijinul lui V. A. Urechea, ministrul Cultelor de atunci, a cumpărat de la Viena o maşină tipografică şi literă latină nouă, a adus de la Buzău materialul tipografic rămas de la vechea tipografie a Episcopiei şi le-a instalat pe toate în clădirea din curtea Mitropoliei a fostei tipografii a mitropolitului Nifon, reparată şi amenajată. Noul aşezământ destinat „plămădirii“ cărţilor bisericeşti, numit de acum „Tipografia Cărţilor Bisericeşti“, a fost inaugurat la 17 ianuarie 1882, prin imprimarea primei coli a revistei „Biserica Ortodoxă Română“. Sfântul Sinod a numit la 28 mai 1882 şi primul director al tipografiei, în persoana cunoscutului om de cultură arhimandritul Ghenadie Enăceanu, viitorul episcop al Râmnicului, după care, până în anul 1929, activitatea tipografică de aici a fost coordonată succesiv de alţi cinci directori de seamă.

În anul 1895, pe lângă tipografie s-a înfiinţat un atelier de litografie pentru imprimarea icoanelor, iar în 1902 s-au construit încăperi pentru depozitul de cărţi şi pentru librărie. La începutul anului 1949, tipografia a devenit parte integrantă a Institutului Biblic, astăzi purtând numele de „Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă“.

„Orice carte tipărită frumos şi trainic meşteşugită cheamă la sine pe cititor“

Părintele Ulican ne-a mărturisit cât de norocoşi suntem noi, astăzi, că putem citi cu uşurinţă şi în condiţii grafice deosebite cărţi religioase, bogate în înţelesuri duhovniceşti, care lipseau în vremurile trecute tocmai din cauza posibilităţilor tehnologice reduse. Mai mult, părintele se arată bucuros să participe şi să coordoneze această tipografie, pentru că, pe vremea când se afla la seminarul teologic, era o criză acută de manuale. După spusele sale, nu existau manuale de muzică, de Vechiul şi de Noul Testament. „Cred că această tipografie aduce astăzi bucurie mai ales în sufletele elevilor şi studenţilor teologi, care studiază după cărţile de cult şi manualele de teologie tipărite aici. În procesul tehnologic al unei cărţi lucrează foarte multe sectoare: culegerea textului, corectură, montarea plăcilor, legătoria, distribuţia. Este o responsabilitate foarte mare a tuturor celor care participă la întreg acest proces, pentru că fiecare carte ajunge în lume, pe rafturile librăriilor şi bibliotecilor şi trebuie să fie valoroase atât în ceea ce priveşte conţinutul, cât şi ca formă, pentru că orice carte bisericească este ca o bucăţică de anafură care ajunge la fiecare şi care zideşte sufleteşte. Orice carte tipărită frumos şi trainic meşteşu-gită, în condiţii grafice deosebite, cheamă la sine pe cititor“, ne-a mai spus părintele Ulican.

Peste 150 de ediţii ale tuturor cărţilor de slujbă

Din anul 1882 şi până astăzi, Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a tipărit o literatură religioasă bogată, cultică şi de spiritualitate, cuprinzând peste 150 de ediţii ale tuturor cărţilor de slujbă: Evanghelia, Liturghierul, Psaltirea, Apostolul, Arhieraticonul, Molitfelnicul, Octoihul, Cazania, Agheazmatarul, toate cu litere latine, ceea ce a permis ca vechile tipărituri cu slove chirilice să fie înlocuite pas cu pas în biserici. Tot aici s-au tipărit şi lucrări de teologie, cărţi de rugăciuni, de învăţătură creştinească şi de zidire sufletească, manuale pentru şcolile teologice, reviste, dar mai ales foarte multe ediţii ale textului integral al Bibliei în limba română, care au îmbogăţit permanent tezaurul cultural, bisericesc şi duhovnicesc. Din luna februarie a anului 1994, activitatea Editurii şi a Tipografiei Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă este coordonată de Preasfinţitul Vincenţiu Ploieşteanul, Episcop-Vicar Patriarhal.

Tehnologie nouă

Permanentele înnoiri şi modificări survenite de-a lungul activităţii acestei tipografii au continuat şi odată cu venirea pe scaunul patriarhal a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Au fost aduse utilaje cu ajutorul cărora s-a îmbunătăţit calitatea cărţilor tipărite. Tot de la părintele Valer Ulican am aflat că „sub oblăduirea noului Întâistătător al Bisericii noastre, tipografia noastră a fost dotată cu maşini tehnologice noi, iar recent tipografia are în grijă imprimeria Pharos, de la Popeşti-Leordeni. Avem ca prioritate cărţile de cult, dar avem şi cărţi de literatură creştină, mai ales foarte mulţi Sfinţi Părinţi. Tot anul trecut am tipărit primele cărţi ale Editurii Basilica, «Foame şi sete după Dumnezeu - Înţelesul şi folosul postului» şi «Făclii de Înviere», ale PF Părinte Daniel, iar pentru că anul 2008 a fost declarat Anul Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii a fost tipărită şi lansată noua ediţie a Bibliei cu un cuvânt înainte a Părintelui Patriarh Daniel, o nouă ediţie a Liturghierului, cu modificări şi îmbunătăţiri, precum şi lucrarea părintelui Constantin Onu, «Liturghierul în limbajul mimico-gestual», pentru surdo-muţi. Anul acesta, dedicat Sfântului Vasile cel Mare şi tuturor sfinţilor capadocieni, avem ca prioritate pentru tipar operele acestora“.

Domnul Mihai Cojocariu, tehnologul tipografiei, care coordonează partea tehnică şi care a participat şi la reeditarea Bibliei lui Şerban Cantacuzino, ne-a explicat foarte pe scurt procesul tehnologic pe care îl parcurg cărţile pentru a ajunge pe rafturile librăriilor. „În maşinile de tipar se introduc plăcile copiate şi tratate chimic. Avem maşini care lucrează în două culori sau în patru culori. În funcţie de numărul de exemplare care se vor tipări, drumul cărţilor la tipar poate fi mai lung sau mai scurt. După perioada de pregătire, cartea se duce la tipar, apoi blocurile de carte merg la legătorie, se aşază coperţile şi are loc poleirea titlului, dacă se doreşte. Am o vechime de 37 de ani în această instituţie şi am prins toate etapele de dezvoltare ale tiparului şi pot spune că, indiferent de perioadă, cărţile apar în mâinile cititorilor după o muncă susţinută în echipă“, ne-a spus tehnologul Mihai Cojocariu.