Theologica
Păcatul

Păcatul

Păcatul este călcarea cu deplină ştiinţă şi cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu. Iar pentru că voia lui Dumnezeu se arată în legile Sale, de aceea păcatul se mai numeşte şi fărădelege.

După învăţătura Bisericii noastre, păcatul în viaţa omului şi-a luat începutul odată cu căderea protopărinţilor Adam şi Eva. În acest sens citim în Sfânta Scriptură: „precum printr-un om (Adam) a intrat păcatul în lume şi prin păcat, moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el” (Rom. 5, 12). Păcatul nu ţine însă de firea omului, ci el a apărut în viaţa omului prin întrebuinţarea rea a voii libere cu care Dumnezeu ne-a înzestrat. Originea păcatului nu este de la Dumnezeu. Sfântul Antonie cel Mare spune: „Răul nicidecum nu e pricinuit de Dumnezeu, ci prin alegerea cea de bună voie s-au făcut dracii răi, că şi cei mai mulţi dintre oameni... Nu cele ce se fac sunt păcate, ci cele rele, după alegerea cu voie... Şi fiecare din mădularele noastre păcătuieşte când din sloboda alegere lucrează cele rele în loc de cele bune, împotriva lui Dumnezeu”. Chipul în care se naşte păcatul îl arată Sfântul Apostol Iacov: „Nimeni să nu zică atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit... Ci fiecare este ispitit când este tras şi amăgit de însăşi pofta sa. Apoi, pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte” (Iacov 1, 13, 15). Din cuvintele acestea se înţelege foarte limpede că rădăcina păcatului stă în poftă, care, lăsată să se întărească în sufletul omului, fără a fi alungată, îl atrage, adică îl ispiteşte pe om. Din pofta întărită se naşte păcatul, care la rândul lui aduce moartea.

Fericitul Diodoh al Foticeii spune: „Răul nu este în fire, nici nu este cineva rău prin fire, căci Dumnezeu nu făcut ceva rău. Când însă cineva din pofta inimii aduce la o formă ceea ceea ce nu are fiinţă, atunci aceea începe să fie ceea ce vrea cel ce face aceasta”. Deci, păcatul se savârşeşte prin voia liberă a omului, dar naşterea lui depinde de ispită şi ocazia la păcat. Ispita este îndemnul la păcat. Ea trezeşte pofta spre a dobândi ceva prin călcarea legii morale. Prin ocazie la păcat înţelegem împrejurările din afară care pot da omului prilej de păcătuire, chiar fără ispită.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!