„Pacea să fie cu tine, cel ce suferi pentru Hristos!“

ştefan Mărculeţ, 25 Octombrie 2008

În fiecare an, la 26 octombrie, Biserica Ortodoxă îl cinsteşte în chip deosebit pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir. Mărturie stă şi frecvenţa cu care este întâlnit numele său în rândul credincioşilor ortodocşi români (sub diferite forme: Dumitru, Mitruţ, Mitrea, Dumitra, Dumitriţa ş.a.), ruşi, greci, bulgari etc. Dar cine a fost Dimitrie, personajul căruia Biserica nu doar că i-a păstrat peste veacuri amintirea, ci l-a şi cinstit şi îl cinsteşte în continuare cu atâta evlavie? Sfântul Dimitrie a fost militar în armata romană a împăratului Diocleţian, iar pentru credinţa sa în Dumnezeu, a primit moarte martirică. Mormântul şi moaştele sale au făcut, de-a lungul secolelor, multe minuni.

Spre deosebire de alţi sfinţi mucenici din primele veacuri, pătimirea Sfântului Dimitrie nu este cuprinsă integral în martirologiile vechi. Biografia sa a devenit tot mai amplă, pe măsura dezvoltării cultului său, păstrând, însă, ca fundament, cele mai vechi informaţii.

Acesta s-a născut într-o familie nobilă de macedoneni din Tesalonic, în jurul anului 260. Familia sa, de rang nobil, care l-a botezat creştin, l-a educat creştineşte şi i-a insuflat virtuţi pe care puţini tineri din acea vreme le aveau: smerenie, dreptate, curaj şi credinţă în Dumnezeu.

Astfel, calităţile sale, cărora li s-a adăugat cea mai bună educaţie care se putea primi în vremurile acelea, l-au determinat pe împăratul Maximian, cezar în partea de est a Orientului, în timpul lui Diocleţian, să-l numească guvernator al Tesalonicului, urmându-i astfel în funcţie tatălui său.

Întrucât toate acestea se petreceau în timpul stăpânirii împăratului Diocleţian (284-305), cunoscut pentru cruzimea sa faţă de creştini, Dimitrie nu a făcut publice, o vreme, convingerile sale de credinţă.

Râvna pentru Hristos

Îmbrăţişând cariera militară, Dimitrie a ajuns ofiţer în armata împăratului Diocleţian (284-305). În urma unei victorii, în anul 296, crudul cezar Maximian a poruncit ca toţi ofiţerii să aducă jertfă idolilor pentru a cinsti reuşita armatei. Sfântul Dimitrie nu acceptă să ia parte la ritualul păgân, dezvăluindu-şi astfel identitatea creştină. I s-a dat însă un timp de gândire: să aleagă între a rămâne creştin, fiind ucis, şi a se lepăda de Hristos, pentru a se bucura de o viaţă fericită în continuare. În ciuda insistenţelor lui Maximian, Dimitrie refuză să abjure de la credinţa creştină, fapt care îi va aduce întemniţarea.

Sfântul Dimitrie nu numai că a hotărât să rămână creştin, ci L-a mărturisit cu şi mai multă râvnă pe Hristos.

În perioada în care a stat întemniţat, Dimitrie nu a contenit rugăciunile către Dumnezeu. Mulţi creştini din cetate, în special tineri, chiar dacă erau persecutaţi din ordinul împăratului, îl vizitau pe Dimitrie şi îi ascultau învăţăturile, prin care condamna idolatria şi îndemna la urmarea învăţăturii şi vieţii lui Hristos.

În loc de sânge, din trupul său a curs mir

Vestea că un militar întemniţat vorbea foarte frumos despre Dumnezeul creştinilor s-a răspândit repede şi printre păgâni, mulţi dintre ei trecând la creştinism în urma cuvântărilor Sfântului. Printre cei care îl vizitau era şi un tânăr creştin, pe nume Nestor. Pentru a-i pedepsi pe creştini, tot mai numeroşi în Tesalonic, dar şi în tot imperiul, Maximian organiza jocuri care constau în lupte între gladiatorii bine antrenaţi şi creştinii fără apărare. Pentru a pune capăt acestor lupte sângeroase, Nestor a cerut biecuvântarea lui Dimitrie să îl omoare pe Lie, cel mai puternic dintre gladiatori şi favoritul împăratului. Păgânul Lie ucisese mulţi creştini şi păgâni în luptele din arenă, extrem de savurate de popor, şi nimeni nu avea curaj să-l înfrunte pe acest crud şi sălbatic luptător.

Se spune că Sfântul Dimitrie s-a rugat pentru Nestor, l-a binecuvântat, i-a făcut semnul Crucii pe frunte zicându-i: „Du-te, pe Lie îl vei birui şi pe Hristos Îl vei mărturisi“. Acest lucru s-a şi întâmplat, căci Nestor a reuşit să-l străpungă cu lancea pe mult mai experimentatul Lie.

Mâniat, Maximian a poruncit ca lui Nestor să i se taie capul, iar Sfântul Dimitrie să fie străpuns cu lăncile. Tradiţia spune că în loc de sânge, din trupul lui a izvorât un mir frumos mirositor. Ungându-se cu el, cei bolnavi se vindecau imediat. Înainte de a primi martiriul, se spune că un înger i s-a arătat Sfântului şi i-a zis: „Pacea să fie cu tine, cel ce suferi pentru Hristos! Fii curajos şi puternic!“. Acest lucru s-a întâmplat în data 26 octombrie 296, când Dimitrie avea 36 de ani. A doua zi, creştinii l-au înmormântat, acest eveniment sărbătorindu-se pe 27 octombrie în unele părţi ale lumii.

Mare făcător de minuni

În apropierea locului unde Sfântul Dimitrie a primit martiriul şi a fost înmormântat fusese odinioară o baie publică construită de romani. Aici, creştinii au construit, câţiva ani mai târziu, o mică biserică. Mormântul Sfântului a început să facă minuni şi să izvorască mir, iar mulţi creştini au fost vindecaţi de boli numai prin atingerea de acest mormânt. Chiar Leontie eparhul, cel care a zidit biserica mare a Sfântului, a fost vindecat de o boală rară. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Marian, guvernatorul ilirilor. Tot din Tradiţie aflăm că un episcop din Africa a fost salvat de la moarte de Sfântul Dimitrie. Ca mulţumire, episcopul a început să construiască o biserică închinată Sfântului în Africa. Se spune că Sfântul Dimitrie i s-a arătat în vis şi i-a poruncit să meargă în port pentru a primi o corabie cu materiale de construcţie. Episcopul a fost mirat văzând minunea şi a terminat biserica. De asemenea, Tesalonicul a fost scăpat de multe ori de invaziile barbarilor prin mijlocirea Sfântului Dimitrie. El este socotit până astăzi ocrotitorul Tesalonicului şi al Siberiei.

Mirul vindecător

Puţini sfinţi au primit de la Dumnezeu darul ca moaştele lor să izvorască mir. Tradiţia ne spune că această minune s-a întâmplat încă din primii ani de după martiriul său, vestea făcând înconjurul lumii. Se spune că un mare ascet, care trăia în Muntele lui Solomon, nu a crezut că un martir ca Dimitrie ar putea face minuni, gândindu-se că sunt martiri mult mai mari decât Dimitrie care nu au fost cinstiţi de Dumnezeu cu aceste daruri. Într-o noapte, ascetul a visat că era în Tesalonic, în biserica de pe mormântul Sfântului. Cerând cheia de la mormânt, a intrat şi a sărutat moaştele Sfântului. În acel moment, a izvorât atâta mir, încât ascetul şi cei din încăpere se înecau. Au început să strige: „Sfinte Dimitrie, ajută-ne!“. Atunci li s-a arătat Sfântul şi i-a salvat. Tradiţia bisericească mai păstrează şi alte relatări despre minunile Sfântului. Se spune că un tânăr, care era responsabil pentru întreţinerea candelelor de la mormântul lui Dimitrie, a furat, în câteva rânduri, aceste obiecte de cult. În cele din urmă, i s-a arătat Sfântul şi l-a certat pentru gestul său.

Alături de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Dimitrie este protectorul armatelor.

Acasă la Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir

Biserica „Sf. Dimitrie“ din Tesalonic, al doilea oraş ca mărime al Greciei, este astăzi cea mai mare şi cea mai frumoasă din întreaga Eladă. Biserica are cinci nave, cu un pridvor la intrare şi o galerie transversală. S-ar părea că Sfântul Dimitrie a fost, iniţial, dus şi înmormântat la Sirmium, după care a fost adus, în 413, înapoi la Tesalonic, unde Leontie, guvernatorul Iliricului de la acea vreme, a construit o biserică în cinstea Sfântului. Biserica ridicată de Leontie a fost incendiată la începutul veacului al VII-lea, însă după puţin timp, a fost ridicată biserica actuală, cu cinci nave.

Transformată în 1493 în moschee, a fost redată cultului creştin în 1912, odată cu redobândirea independenţei Greciei. După distrugerile devastatoare provocate de incendiul din 1917, a fost restaurată în stilul catedralelor ortodoxe de la Ravenna, fiind resfinţită în 1949. În timpul restaurărilor, a fost descoperită cripta în care a fost întemniţat Sfântul Dimitrie.

Moaştele Sfântului Dimitrie se află în încăperea principală, păstrându-se şi cripta unde au stat iniţial. Se păstrează, de asemenea, şi fragmente din pictura şi mozaicul ce împodobeau lăcaşul înainte de 1917. S-au mai descoperit şi ruinele primei biserici, precum şi pânze cu sângele Sfântului, de la martiriul său. Biserica are ataşată în partea de sud-est o capelă a Sfântului Eutimie.

Ocrotitorul Tesalonicului

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie se bucură de o evlavie deosebită în rândul grecilor, în special la Tesalonic, unde se află moaştele sale. Din acest motiv, este considerat patronul spiritual al acestui oraş. La moaştele sale se realizează un pelerinaj continuu.

Ziua de prăznuire, 26 octombrie, este sărbătorită însă cu mare fast. După cum ne-a povestit arhim. Dosoftei Şcheul, marele eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi, „de ziua Sfântului se face o procesiune mai deosebită. Cu o zi înainte, după Priveghere, se pregăteşte racla care se află undeva în partea stângă a bisericii. Deasupra raclei se află o altă raclă mai mică, ce conţine capul sfântului, care este dusă în sfântul altar. Racla cea mare, protejată de un clopot de cristalm se aşază sub policandru şi se deschide astfel încât se pot vedea fragmente din moaştele Sfântului Dimitrie. Ea rămâne aici timp de şapte zile, până la Odovanie (ca la un praznic împărătesc). În ziua praznicului, după Sfânta Liturghie, racla este scoasă afară, în procesiune. În faţa alaiului de clerici şi credincioşi se află copii care poartă prapuri. Se merge pe străzile cartierului în care se află biserica, apoi racla este reaşezată în biserică, sub policandru. Este o mare bucurie pentru tesalonicieni, pentru toţi cei care participă la această sărbătoare, veniţi din toate colţurile Greciei şi chiar ale lumii“.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!