„Palas“, cel mai mare şantier din România

O zi pe şantierul de la „Palas“ începe la 7:00 punct, după „reţeta“ germană, şi se termină la 17:00. Cu toate acestea, cei care au anumite lucruri de terminat îşi încheie programul chiar şi la orele 20:00-21:00, pentru ca totul să meargă bine a doua zi. Nimeni nu intră pe şantier fără echipament de protecţie şi cască.

Se lucrează într-un ritm susţinut: se fac săpături, se realizează piloţii, se regularizează apa subterană, iar acolo unde deja s-au executat lucrările, se toarnă primul strat, cel de egalizare.

Finalizarea integrală a ansamblului este estimată pentru sfârşitul anului 2010, cu condiţia ca managerii proiectului să aibă la dispoziţie materialele de construcţii şi forţa de muncă necesare.

Investiţia de 250 de milioane de euro într-o suprafaţă totală construită, de 320.000 de metri pătraţi, face din „Palas“ un proiect unicat în România. Este părerea specialiştilor germani de la firma Assmann Beraten&Planen, pentru care acceptarea proiectului a fost o provocare cu care nu s-au mai întâlnit până acum. Lucrările au fost demarate în luna octombrie a anului trecut, iar şantierul gigantic funcţionează ca mecanismul unui ceas elveţian. Până acum a fost finalizată prima parcare subterană, iar până la sfârşitul anului vor fi gata şi celelalte, totalizând 2.500 de locuri de parcare.

De la proiectarea, pe hârtie, a Ansamblului urbanistic „Palas“ şi până la demararea efectivă a lucrărilor, mulţi „cârcotaşi“ au încercat să aducă în prim-planul atenţiei publice doar posibilele neajunsuri ce s-ar crea, insuficient argumentate şi acelea. N-au luat în calcul imensele beneficii ce se aduc Iaşului prin acest proiect, miile de locuri de muncă care vor apărea, faptul că modernul ansamblu va schimba radical faţa oraşului, că vor exista spaţii verzi, spaţii expoziţionale şi locuri de joacă destinate copiilor, aşa cum există în ţările din Vestul Europei şi că, în sfârşit, vor exista mii de locuri de parcare în subteran.

S-a vorbit mult despre faptul că, prin acest proiect, Iaşul istoric îşi pierde identitatea. Dacă am face, însă, un uşor efort de imaginaţie, ne-am da imediat seama că un proiect arhitectural de o asemenea anvergură nu face decât să pună şi mai mult în valoare trecutul cu care ne mândrim atât de mult. Asta pentru că în proiectarea ansamblului, specialiştii au punctat pe scoaterea în evidenţă a Palatului Culturii, nealterându-i nicicum poziţia în zonă. De asemenea, vestigiile istorice descoperite în timpul săpăturilor vor fi analizate cu grijă de arheologi, vor fi amenajate apoi şi păstrate, astfel încât să poată fi vizitate şi admirate.

320.000 de metri pătraţi construiţi

Sigur, în România, să spui lucruri măreţe e foarte uşor. Mai greu e să pui totul în practică. Investitorii şi proiectanţii Ansamblului „Palas“ au demontat acest mit. S-au apucat serios de treabă şi, cu ajutorul unor arhitecţi şi specialişti de la firma germană Assmann, cei care manageriază proiectul şi oferă consultanţă de specialitate au reuşit în numai câteva luni să pună pe picioare un şantier de proporţii gigantice, în care „statul degeaba“ nu face parte din program şi au finalizat şi prima parcare subterană. Ne-am convins că lucrurile se derulează într-un ritm alert pe acest şantier, vizitându-l în miezul zilei.

Am constatat că se lucrează susţinut, că în fiecare sector se face altceva, aşa încât senzaţia generală e aceea a unui furnicar, în care fiecare rotiţă funcţionează corect, antrenându-le şi ajutându-le pe celelalte.

Din punctul de vedere al suprafeţei ce va fi construită, dimensiunile „Palasului“ sunt impresionante: 320.000 de metri pătraţi, pe care vor fi ridicate 20 de clădiri. Un proiect architectural cum e Iaşul, ca şi multe oraşe mari din România, n-a mai cunoscut.

„ Nu cred că există vreo construcţie supraterană similară în România şi nici chiar în Europa“

Dimensiunile şi miza acestui proiect i-au provocat pe specialiştii germani de la Assmann Beraten&Planen, cei care au organizat imensul şantier din spatele Palatului Culturii şi care se ocupă de consultanţa în construcţii pentru acest proiect.

Este şi cazul arhitectului Joachim Jörger, project managerul de la „Palas“, cel care supraveghează îndeaproape bunul mers al lucrărilor. A venit în România de trei luni, iar şantierul a devenit a doua lui casă. Lucrează de 30 de ani în acest domeniu, însă „Palasul“ e o provocare cu care nu s-a mai întâlnit până acum. „Nu cred că există vreo construcţie supraterană similară în România şi nici chiar în Europa. În Germania, n-aş fi avut şansa să fac un asemenea proiect. Este un proiect unicat pentru Iaşi. Aici, în centrul oraşului, se vor impune noi standarde de calitate, pentru că va fi construit integral în conformitate cu normele europene în vigoare“, ne-a explicat dl. Jörger.

Proiectul ansamblului a fost realizat de arhitecţi canadieni şi, din punctul de vedere al opticii, va fi ceva special pentru centrul oraşului. „Secretul unei bune arhitecturi este să se piardă totul în peisaj şi nu să se intervină brutal“, crede arhitectul german.

Antreprenorul general al ansamblului este firma SC „Build Corp“ SRL, iar ca parteneri în proiect se numără Edrasis (Grecia), Rea Beratende Ingenieure GMBH (Germania), Nak Design Group (Canada) şi Bauer (România). Proiectul, în valoare totală de 250 de milioane de euro, prevede realizarea unui parc de 50.000 mp, spaţii comerciale pe 41.500 mp, parcări subterane cu 2.500 de locuri, construirea de birouri clasa A pe 13.500 mp, hoteluri pe 19.000 mp, amenajarea de spaţii pietonale pe 31.000 mp şi construirea de spaţii rezidenţiale pe 62.000 mp. Proiectul este realizat Consiliul Local Iaşi, în asociere cu Iulius Group.

Terenul alunecos cere lucrări de consolidare

Startul lucrărilor pe şantier s-a dat în octombrie 2007, cu o clădire mică, şi de atunci munca cea mai grea se duce cu structura solului.

Se fac săpături de mare adâncime şi lucrări de consolidare a terenului, de stabilizare, deoarece chiar pe locul în care se va ridica Centrul „Palas“ în trecut se găsea albia râului Bahlui, cursul fiind deviat, ulterior, de municipalitate, odată cu modernizarea şi dezvoltarea oraşului. Cursul apei a lăsat însă urme adânci în sol, dând bătăi de cap constructorilor. Terenul este fertil, aşadar foarte potrivit pentru agricultură, însă nu prezintă siguranţă pentru ridicarea unor construcţii.

Tocmai de aceea, specialiştii au studiat structura solului şi au decis fortifierea terenului cu piloţi de fier, implantaţi la mare adâncime, astfel încât să confere stabilitate şi siguranţă. „Întâi trebuie să pregătim acest teren, pentru ca apoi să putem construi. Acest lucru înseamnă că aproape toate clădirile vor fi construite pe piloţi foraţi. Vom avea, în total, 3.000 de piloţi foraţi din beton şi pe aceşti piloţi, care vor ajunge şi la o adâncime de 25 de metri, vom ridica clădirile“, a detaliat project managerul Joachim Jörger.

Pământul excavat în urma forărilor nu poate fi utilizat pentru umplutură, deoarece, dacă ar fi compactat, în numai câţiva ani s-ar tasa, iar străzile şi trotuarele s-ar lăsa. De aceea, pentru compactare va fi folosit pietriş şi nisip, singurele materiale care fixează cu adevărat.

Întreg ansamblul va avea la temelie piloţi din beton, de mari dimensiuni

Lipsa de stabilitate a solului pe care se construieşte i-a determinat pe specialiştii germani să apeleze la o metodă performantă în lumea constructorilor, aceea de a aşeza clădirile pe piloţi de fier. În felul acesta, vor fi susţinute perfect şi nu va exista risc de alunecare. O parte dintre piloţii necesari întregului ansamblu sunt realizaţi chiar pe şantier, cu utilaje performante. Unele au capacitatea de a produce 8 astfel de piloţi pe zi, altele doar 5.

Pentru realizarea acestora este nevoie de cantităţi impresionante de beton şi, bineînţeles, de multă muncă. „Problema e că, din cauza acestui teren, nu avem pietre la bază sau alte straturi fixe şi solide, pe care să ridicăm construcţiile. Trebuie să încercăm să susţinem clădirile, ca să nu alunece în pământ. Avem utilaje care forează destul de mult în pământ, până la 25 de metri adâncime. Facem două tipuri de piloţi: unii cu diametrul de 70, alţii de 90 de cm şi vom fora până la un nivel la care să se poată susţine totul; să fie un strat solid. Şi pe aceşti piloţi vom face radierul (n.r. - o platformă de beton armat) şi clădirile noastre“, a precizat specialistul german.

În câteva săptămâni, pe şantier urmează să ajungă şi două utilaje care vor realiza pereţii subterani. „Este o tehnică care vine de la construcţia metrourilor şi pe care trebuie s-o aplicăm şi aici. Pentru că una dintre parcările subterane merge până la trotuarul de la strada Palat şi dacă am face un taluz normal, ne-ar cădea jumătate de stradă. De aceea, facem un perete prin care consolidăm trotuarul şi strada şi vom avea şi o diferenţă de nivel vertical, de aproximativ 10 metri. Tehnica face totul posibil în ziua de azi“, a mai spus dl. Jörger.

Un „Turn Babel“ al muncitorilor

În cadrul unui proiect de o asemenea anvergură, totul e impresionant prin dimensiuni, chiar şi numărul muncitorilor. În plus, echipele care lucrează zi de zi pe şantier provin din diverse ţări, astfel că, după cum spune dl. Jörger, se dovedeşte a fi aici un adevărat „Turn Babel“.

„Pe şantier e un fel de Babilon. Avem români, italieni, greci, germani, vom avea chinezi şi canadieni. Momentan, lucrează în jur de 300 de oameni, iar la momentul de vârf al lucrărilor vor lucra în jur de 1.500-2.000 de oameni. Străinii care vin pe şantier nu sunt doar simpli muncitori, ci şi ingineri, specialişti care vor lucra în administraţie“, ne-a spus Joachim Jörger.

Există şi un inconvenient pe piaţa muncii în acest domeniu: lipsesc specialiştii în construcţii şi mai ales cei cu studii superioare, inginerii. Pe aceştia din urmă, specialiştii germani îi caută şi în străinătate

O zi pe şantierul de la „Palas“ începe la 7:00 punct, după „reţeta“ germană, şi se termină la 17:00. Cu toate acestea, cei care au anumite lucruri de terminat îşi încheie programul chiar şi la orele 20:00-21:00, pentru ca totul să meargă bine a doua zi. Nimeni nu intră pe şantier fără echipament de protecţie şi cască.

Se lucrează într-un ritm susţinut: se fac săpături, se realizează piloţii, se regularizează apa subterană, iar acolo unde deja s-au executat lucrările se toarnă primul strat, cel de egalizare.

Ţinând cont de modul în care merg lucrurile, nu e de mirare că prima parcare subterană a fost deja construită, deasupra acesteia urmând să se facă parterul şi etajele superioare, pentru ca, în final, să rezulte o elegantă clădire de birouri.

În plus, o firmă specializată a început instalarea de conducte pentru direcţionarea apei menajere şi pluviale, care vor intra în funcţiune odată cu finalizarea acestei prime clădiri.

25 de staţii de transformare a energiei electrice

Pe terenul pe care se ridică „Palasul“ vor exista, în total, 25 de aşa-numite posturi TRAFO, în limbajul comun - staţii de transformare a energiei electrice, care vor alimenta ansamblul cu energia electrică necesară.

Planurile celor care se ocupă de managementul proiectului sunt extrem de îndrăzneţe. Până la finele acestui an va fi gata prima clădire de birouri, cea intitulată D3 în cadrul ansamblului, şi vor fi încheiate lucrările la toate parcările subterane, reprezentând în total 2.500 de locuri, construcţii absolut inedite pentru România.

Finalizarea integrală a ansamblului este estimată pentru sfârşitul anului 2010, cu condiţia ca managerii proiectului să aibă la dispoziţie materialele de construcţii şi forţa de muncă necesare. „Şantierul este abia la început, însă, pe parcurs, se vor aduna foarte multe aici. Vom absoarbe materialele de construcţii din întreaga ţară“, ne-a spus dl. Jörger.

Diferenţele de nivel vor fi egalizate cu scări rulante şi lifturi, care vor fi realizate pe întreaga suprafaţă a ansamblului.

▲ Cantităţi uriaşe de materiale de construcţii

Previziunile inginerilor şi specialiştilor în ceea ce priveşte cantitatea de materiale de construcţii necesară indică proporţii de neimaginat. Astfel, pentru derularea integrală a lucrărilor vor fi necesari 500.000 de metri cubi de beton, 100.000 de metri pătraţi de sticlă pentru faţade, minimum 250 de km de cablu, 30 de km de conducte de apă şi 3.000 de piloţi foraţi. Pentru buna desfăşurare a lucrărilor vor fi folosite câte 15 excavatoare pe an, cu care, în final, vor fi excavaţi un milion de metri cubi de pământ şi 25 de macarale de mari dimensiuni.

Majoritatea materialelor de construcţii vor proveni din industria românească: ciment, sticlă, uşi, lemn, iar altele, care încă nu se produc la noi, vor fi importate. O staţie de betoane a fost deja amenajată în incinta şantierului, pentru a evita trecerea camioanelor prin oraş. În momentul de vârf al lucrărilor, staţia va putea face 800-1.000 de metri cubi de beton pe oră.

În prezent, lucrează 8 excavatoare, iar la momentul de vârf se va ajunge la 15. Lucrările de săpătură vor dura un an de zile, pentru că nu se lucrează doar la fundaţii, ci şi la amenajarea spaţiului verde, cu o suprafaţă de 8 hectare. „În general, cine vede un parc crede că e foarte simplu de realizat, că se plantează doar nişte copaci. Nu este aşa. Sub acei copaci se află o întreagă reţea de cabluri electrice, de telefonie, conducte de apă menajeră şi apă pluvială“, a mai spus specialistul.

Modelul german de muncă

Nemţii care fac managementul „Palasului“ au încercat să imprime în tot ce se face stilul german de a munci, modul lor pragmatic de a organiza şi de a pune lucrurile la punct.

S-au împiedicat de multe ori de „modelul“ românesc de a nu se gândi totul, până în cel mai mic detaliu, înainte de a demara ceva. „În Vestul Europei, se gândeşte mai întâi cum va fi clădirea în întregime, asta înseamnă până la ultima priză sau până la ultimul suport de hârtie igienică, şi aceste detalii sunt avute în vedere de proiectarea generală. Toate conductele se trag prin perete, în ghene speciale, pereţii sunt foarte drepţi, ulterior se mai pune o priză sau un robinet de apă, pentru că proiectanţii se gândesc din timp la toate aceste detalii, şi asta vrem să facem şi aici“, ne-a explicat dl Jörger.

Calitatea de final a proiectului, lucrul cel mai dificil de realizat

Ca în orice lucrare de proporţii, şi în cadrul acestui ansamblu urbanistic apar diverse dificultăţi, care necesită atenţie, o gândire chibzuită şi, mai ales, răbdare. În opinia specialistului german, cea mai dificilă problemă va fi aceea a calităţii la care se doreşte a se ajunge în final. „Sunt clădiri multifuncţionale, cu foarte multe colţuri, foarte multe suprafeţe, unde se poate face ceva greşit. Dar, de aceea, şi meseria noastră este atât de interesantă. Şi în Germania este la fel. Trebuie să se acorde foarte multă importanţă calităţii. Pentru mine, este ca şi o activitate a unui misionar, în ceea ce priveşte aplicarea normelor europene în realizarea acestui proiect. Mă bucur să văd că întreaga echipă «Palas» este foarte angajată, pentru că ştie că facem ceva unic aici“, a mai spus specialistul.

În prezent, pe partea administrativă a proiectului lucrează 50 de persoane, iar în şantier sunt mobilizaţi circa 300 de muncitori, dintre care 200 sunt români.

Versantul Palatului Culturii, monitorizat în permanenţă

Una din provocările la care au fost supuşi specialiştii care s-au ocupat de proiectarea „Palasului“ a fost modul de consolidare a versantului din spatele Palatului Culturii, astfel încât viitoarele clădiri să nu afecteze, cu greutatea lor, poziţia actuală a acestuia. „Având în vedere terenul cu o calitate foarte slabă, avem grijă în permanenţă să nu se «mişte» nimic. Supraveghem, prin măsurători, tot ceea ce se întâmplă, să vedem dacă se modifică în vreun fel înălţimile, iar rezultatele indică faptul că totul este în ordine. Măsurile de consolidare, tot cu piloţi foraţi, vor fi luate pentru partea stângă şi partea dreaptă a Palatului, şi avem în vedere sarcina clădirilor pe care le construim“, a precizat Joachim Jörger. Versanţii din stânga şi din dreapta Palatului necesită consolidări serioase, deoarece în aceste zone se vor construi clădiri de birouri, un hotel (în partea vestică) şi apartamente (în partea estică).

Totuşi, ca o măsură suplimentară de siguranţă, sub strada care trece pe lângă versantul din spatele Palatului Culturii s-au introdus piloţi foraţi de dimensiuni mari, care conferă stabilitate solului.

Măsuri de diminuare a poluării

Pentru că lucrările de excavare au ca efect cantităţi mari de praf, cei de la „Palas“ au iniţiat şi măsuri de contracarare a poluării zonei. Astfel, în jurul întregului şantier au fost aşezate ghivece cu plante speciale, care să absoarbă praful din atmosferă. „Sunt peste 200 de ghivece cu plante speciale, o investiţie de 3,6 miliarde de lei, care au fost aşezate cu scopul de a reduce poluarea din zonă“, a declarat Simona Pricop, PR assistant în cadrul proiectului „Palas“.

În plus, nici un camion sau alt utilaj nu iese de pe şantier către oraş fără să fie spălat, astfel încât să nu ducă pe străzi noroi sau praf. Pentru aceasta, la ieşire a fost amenajată o staţie de spălare a roţilor maşinilor, instalaţie extrem de economică, ce permite refolosirea apei, după trecerea acesteia prin anumite filtre.

Un utilaj special va întreţine şi străzile de pe şantier, tot cu scopul de a împiedica răspândirea prafului.

▲ Experienţă de 30 de ani în proiecte urbanistice mari

Echipa de la Assmann Beraten&Platen vine cu o experienţă de zeci de ani în spate în domeniul construcţiilor. Managerul proiectului „Palas“, Joachim Jörger, lucrează de 30 de ani în construcţii. A făcut studii de arhitectură, după ce, înainte, a învăţat meseria lângă un meşter. După finalizarea studiilor, primele construcţii le-a făcut la ţară, în satele din landul Baden-Württemberg, una dintre cele mai sărace zone ale Germaniei. „Acesta a fost începutul. Ca tânăr arhitect, la cursuri, auzisem că măsura tuturor lucrurilor este omul, dar atunci când am construit la ţară am constatat că măsura lucrurilor poate să fie porcul“, ne-a povestit zâmbind arhitectul.

Unul dintre proiectele cu care se mândreşte este o bancă în centrul oraşului Stuttgart. „Aceasta era poziţionată exact lângă tunelul de la metrou, iar cu nivelele de subteran s-a mers mai jos decât acest tunel şi a trebuit să separăm întreaga clădire, ca să nu existe interferenţe. În interior trebuia să fie o dotare tehnică superioară şi, pentru că se afla în centru oraşului, şi în exterior trebuia să arate perfect“, a detaliat arhitectul.

Deşi proiectul băncii a fost unul provocator, cel mai mare proiect de care s-a ocupat este unul urbanistic: un târg şi străzile de legătură, în total cu 60.000 de metri pătraţi suprafaţă pentru expoziţie, împărţite în patru hale. Una dintre aceste hale are o capacitate de 15.000 de locuri şi este destinată concertelor. Şi acest proiect a fost unul dificil de realizat, deoarece se construia pe locul unui vechi aeroport.

Un alt proiect important a fost acela al unei galerii de artă şi al unei clădiri destinate Parlamentului, în landul Baden-Württemberg. De asemenea, a realizat numeroase aziluri de bătrâni foarte mari, primării

(SUA), hoteluri (Spania).

Din toată această experienţă a avut multe de învăţat: ce înseamnă şi cum funcţionează o bancă, un hotel, o farmacie şi chiar un abator. Spune că tocmai asta-i partea frumoasă a meseriei: „Se lucrează cu oameni, chiar dacă se fac clădiri. M-a fascinat tot timpul să fac ceva pentru oameni şi la fiecare proiect am lăsat o parte din inimă acolo“.