Timp liber
Palatul de la marginea Capitalei

Palatul de la marginea Capitalei

Dan Cârlea, 21 Mai 2016

La marginea Bucureştiului se află un loc în care oricine poate avea senzaţia că s-a întors în timp, printre curtenii Brâncovenilor - Palatul Mogoşoaia. Pentru aspectul cu totul deosebit, palatul şi domeniul din jur au fost imortalizate în multe pelicule româneşti, însă plăcerea de a te plimba pe acolo şi de a vedea pe viu această bijuterie arhitectonică specifică stilului brâncovenesc face să merite o ieşire la sfârşit de săptămână.

Finalizarea acestui palat, construit de către Vodă Constantin Brâncoveanu, a avut loc în anul 1702, după cum arată pisania de pe latura de răsărit a clădirii, însă data de începere a construcţiei nu este cunoscută cu exactitate. Domeniul este format din palatul propriu-zis, turnul de veghe, cuhnia, casa de oaspeţi, gheţăria, cavoul familiei Bibescu, Biserica „Sfântul Gheorghe”. Numele palatului vine de la văduva unui boier, Mogoş, care deţinea pământul ce a fost cumpărat de Brâncoveanu, domnitorul începând din anul 1681 să pregătească, prin cumpărarea de terenuri, construirea acestui frumos domeniu. În cadrul clădirii principale, adică în palatul propriu-zis, la primul etaj erau dormitoarele familiei, la care se ajungea pe o scară din curte. Parterul era destinat servitorilor, iar subsolul, care în zilele noastre adăposteşte expoziţii de artă plastică, ni-l putem imagina în zilele Brâncovenilor plin de vinuri şi alimente. Bucătăria domnească este de o frumuseţe deosebită, are patru turnuri de aerisire, ceea ce o face să semene, mai degrabă, cu o casă de oaspeţi. După 1880 s-a construit Capela „Gheorghe Bibescu”, în care se află mormintele familiei Bibescu şi ale prinţilor Mihai şi ­George Basarab-Brâncoveanu, aviator căzut pe front în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Vizitatorii mai pot admira gheţăria - locul unde se păstra vara gheaţa provenită din lacul din apropiere, formată iarna, cu alte cuvinte „frigiderele” oamenilor bogaţi din trecut. Domeniul are şi sere, construite în jurul anului 1890 de arhitecţi francezi și care sunt și azi în funcţiune. În imediata apropiere a zidurilor care împrejmuiesc domeniul se află Biserica „Sfântul Gheorghe”, ctitorită de Constantin Brâncoveanu. În ea se află mormântul lui George Valentin Bibescu şi un tablou votiv cu domnitorul Brâncoveanu, împreună cu fiii săi. Palatul a fost în proprietatea Brâncovenilor timp de aproximativ 119 ani, după care a trecut în proprietatea familiei Bibescu. În vremea marelui ban Nicolae Brâncoveanu, ca pedeapsă pentru că acesta ţinuse cu ruşii în timpul Războiului ruso-turc, din perioada 1768-1774, palatul a fost devastat.

Acesta a mai fost distrus în timpul Revoluţiei de la 1821, când clădirea a fost ocupată de panduri, iar Grigore Brâncoveanu s-a refugiat la Braşov. După ce domeniul a ajuns, prin moştenire, în posesia fiicei lui Grigore Brâncoveanu (1832), Zoe Mavrocordat, aceasta s-a căsătorit cu domnitorul Gheorghe Bibescu. Trecerea palatului în posesia familiei Bibescu a fost marcată de o binevenită restaurare, realizată între anii 1860 și 1880, şi de adăugarea de noi construcţii, precum cavoul familiei şi vila Elchingen. O perioadă, clădirea principală a stat nelocuită, căci familia s-a mutat în vila cea nouă, iar în anul 1911 Maria Nicolae Darvari a vândut palatul vărului său, George Valentin Bibescu, care l-a făcut cadou soţiei sale, Martha Bibescu. Aceasta a început alte lucrări de restaurare, stopate de Primul Război Mondial. Cu banii ei proprii a continuat lucrările după încheierea războiului, iar o reinaugurare a avut loc în anul 1927.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la palat se întâlneau diplomaţi, iar o perioadă de câteva luni de zile şi-a avut sediul aici legaţia Elveţiei. Odată cu instalarea comunismului a avut loc şi naţionalizarea domeniului, într-o primă fază Martha Bibescu reuşind să obţină pentru palat statutul de monument istoric, mai apoi, după plecarea ei din România, palatul a rămas fiicei sale şi soţului ei, Valentina şi Dimitrie Ghika-Comăneşti. Cei doi au fost arestaţi în anul 1949, iar palatul a intrat definitiv în custodia autorităţilor de stat. A urmat o perioadă foarte tristă pentru acest loc atât de încărcat de istorie, clădirile fiind devastate, colecţiile de artă furate, toate acestea până în anul 1957, când palatului i s-a găsit o întrebuinţare cât de cât potrivită, devenind sediul secţiei feudale a Muzeului Naţional de Artă. Graţie Marthei Bibescu, care prin restaurările făcute a reuşit să aducă, până în zilele noastre, această bijuterie a stilului brâncovenesc, putem să păşim oricând pe urmele marilor domnitori de odinioară. Domeniul Mogoşoaia este un loc ce merită văzut, atât pentru aerul şi istoria sa, cât şi pentru evenimentele culturale care au loc în spaţiile sale.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!