Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Parfum de tuberoze

Parfum de tuberoze

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Daniela Șontică - 02 Septembrie 2010

Primisem un buchet de flori extrem de parfumate şi mergeam pe stradă mustrându-mă în sinea mea că nu le-am lăsat la birou, iar soţul meu va avea de suferit vreo alergie respiratorie din pricina aceasta. Întâlnind o prietenă, i-am întins ei buchetul, dar m-a refuzat, spunându-mi că şi consortul ei are astm, iar în garsoniera lor n-ar mai avea loc şi parfumul acela prea intens. Dar de ce nu duci florile la o icoană a Maicii Domnului dintr-o biserică? Doar aşa, ca o soluţie de a scăpa de ele, nu le pot duce, mi-e ruşine, am zis. În lift, un vecin a admirat bogata mireasmă ce cotropea întregul aer, iar acasă locul superbelor flori a fost direct bucătăria, cu uşa închisă. Să le ducem pe balcon, dar mai bine nu, aerul îmbălsămat ar veni prin fereastra deschisă direct în camere.

În noaptea aceea a venit toamna dintr-odată. Un vânt puternic scotea ferestre din ţâţâni şi ducea departe rufele lăsate la uscat pe balcoane. Rând pe rând, am închis toate geamurile, încât peste noapte în casa bine etanşată parfumul buchetului se insinua prin orice cotlon, străbătând pereţi, desferecând tot ce părea ferecat. Am vrut să le scoatem pe holul blocului, dar ne-am imaginat reacţia vecinilor care ar vedea nişte flori la uşa unui apartament. Dacă ar aduce o lumânare aprinsă, Doamne fereşte!... Am încuiat florile într-o debara ca pe nişte animale neascultătoare şi am mers la culcare. Dar cine putea adormi la gândul că prin somn ar putea veni moartea sub forma unui lasou îmbibat cu miros de tuberoze... Şi m-am perpelit, întorcându-mă pe toate părţile, încercând să aflu o traiectorie neparfumată pentru plămâni. Vezi dacă nu ţi-ai ascultat prietena? Acum tot acest parfum, care este în fond atât de frumos, ar fi umplut văzduhul înalt al unei biserici, ar fi înmuiat hlamidele sfinţilor pe pereţi, şi nu cred că s-ar fi supărat nici Maica Domnului pentru un buchet de flori dăruit aşa, pe negândite... N-am avut cum să nu asemăn parfumul ce cotropea acest loc închis cu acea frământare pe care ţi-o dă păcatul nepocăit. De câte ori n-a dat târcoale teama de a adormi pentru ca nu cumva, în somn, aerul otrăvit al conştiinţei să ne asfixieze? De câte ori nu ne-am eliberat deşertându-ne sufletul la spovedanie pentru ca, desigur, altă dată, să păţim la fel? Dar măcar, deschizând larg ferestrele pentru o viaţă nouă, cu văzduh curat, am promis că aşa ne vom păstra pentru totdeauna. Mereu acest promis "totdeauna" de care uităm la prima ispită mult prea parfumată.