Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Părintele Constantin Sârbu la Biserica Sapienţei din Capitală

Părintele Constantin Sârbu la Biserica Sapienţei din Capitală

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 11 Feb 2011

După zece ani de suferinţă în temniţele comuniste, la 25 februarie 1964, părintele Constantin Sârbu era eliberat. Vedea lumina libertăţii cu gândul că se va întoarce la biserica pe care cu mâinile lui o ridicase. Dar regimul comunist, vigilent la "atitudinile duşmănoase" ale slujitorilor altarului, nu i-a permis să revină la biserica sufletului său.

Părintele a făcut memoriu la patriarhul Justinian pentru a cere încadrarea la o parohie în care să slujească. Aflat în audienţă la întâistătătorul român, părintele a fost întrebat: "Ce să-ţi dau eu, Sârbule? - Cea mai săracă biserică din Bucureşti, Prea Fericite! - Ştiu eu, a zis patriarhul, că orice biserică ţi-oi da, tu faci din ea o grădină!" Şi aşa a fost. A primit Biserica Sapienţei, care era închisă de aproape 40 de ani. Părintele a reparat şi a curăţat biserica, strângând în jurul acesteia o comunitate care era mereu prezentă la slujbe. Cu sprijinul parohienilor a înfiinţat o bibliotecă şi ajuta persoanele aflate în dificultate. Era mereu prezent în casele credincioşilor şi le alina sufletele. Această efervescenţă spirituală a atras atenţia Securităţii, care nu a întârziat să ia măsuri, prin închiderea bibliotecii şi intimidarea unor credincioşi. Toate acestea l-au afectat pe părintele Sârbu, fiind nevoit să se interneze în spital. După primirea împărtăşaniei, la 23 octombrie 1975, părintele Constantin Sârbu a fost chemat în ceata drepţilor.