Moldova
Părintele din vârf de deal

Părintele din vârf de deal

14 Noiembrie 2017

Monahul Proclu Nicău, unul dintre marii părinţi duhovnici români, a vieţuit într-o smerită chilie sihăstrească, aflată pe un deal la poalele Munţilor Neamţului, în satul Mitocu Bălan, comuna Crăcăoani, judeţul Neamţ. Părintele cu ochi albaştri, scund, însă cu mintea înaltă, era cunoscut pentru smerenia şi blândeţea sa. Ştia să aline orice suflet aflat în suferinţă. Când îl vedeai, inima îţi tresălta de bucurie, vorbele sale îţi mergeau la inimă. Îţi spunea exact cuvintele pe care aveai nevoie să le auzi. Dragostea cu care te primea la el în chilie era nemărginită. 

Ieri, 13 noiembrie 2017, vrednicul de pomenire monahul Proclu Nicău ar fi împlinit 89 de ani. Cu mult dor am compuns o poezie cu care am încercat să îmi umplu golul din sufletul meu care s-a format atunci când părintele s-a mutat la Domnul:

Părintele din vârf de deal

 

Un bătrânel frumos şi blând

Ascuns într-o chilie,

Pe deal la margine de sat

Ne aştepta zâmbind în prag.

Şi am urcat încet spre el

Iar drumul nu era chiar greu,

Şi ne-a poftit la el zicând

Că Domnul este foarte blând.

 

Ne-am aşezat încet pe bancă

Iar omul ce-l aveam în faţă

A început să povestească

Şi pe Hristos să Îl slăvească.

Încet, încet ne-am dezgheţat

Şi uite aşa noi am aflat

Că Domnul dacă e iubit

În dar îţi dă tot ce-ai cerut.

 

Iar ochii acelui om smerit

Parcă erau un răsărit,

Albaştrii, limpezi şi curaţi

Când te priveau, te înmuiau.

 

Şi te simţea că tu eşti trist

Şi îţi spunea mereu zâmbind

Că Hristos Domnul, El nu vrea

Tristeţea să ne ia cu ea.

 

Cu vorbe calde am plecat,

Părintele ieşind în prag

Ne-a binecuvântat zâmbind

Şi am plecat, uşor mergând.

 

Dar m-am întors la el fugind

În braţe ca să îl cuprind

Părintele n-a ezitat

Şi-n braţe strâns el m-a luat

Şi-atunci părintele mi-a zis

„Măicuţa Domnului ne vrea

Pe toţi acolo lângă Ea.“

 

Dar eu atunci nu am ştiut

Că nu o să-l mai văd curând

Mai rămâneam încă un ceas

Ca să îmi iau un bun-rămas.

 

Dar cine-a fost acest om bun

Smerit, umil, dar şi bătrân?

Părintele din vârf de deal

Acesta PROCLU se numea.

Vom păstra mereu în inima noastră chipul blând şi smerit al părintelui Proclu. Îţi mulţumim, părinte preaiubit, dincolo de cuvinte, de amintiri, de emoţie, de dor! Îţi mulţumim pentru tot şi pentru toate!

(Gina Ţapu, ATOR Piatra Neamţ)


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!