Părintele eclesiologiei creştine

Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte în data de 13 septembrie pe părintele eclesiologiei creştine, adică al învăţăturii despre Biserică, pe Sfântul Ciprian, Episcopul Cartaginei, care a trăit în nordul Africii în secolul al III-lea d. Hr. El este cel care a teologhisit că în afară de Biserică nu este mântuire. Punctul central al teologiei Sfântului Ciprian îl constituie unitatea Bisericii. Pentru el, unitatea Bisericii e chezășia unității credinței. Scrierile lui au un bogat conținut apologetic, disciplinar-moral și epistolar.

Sfântul Ciprian, Episcopul Cartaginei, a învățat că cine nu e în comuniune cu episcopul nu e în Biserică, iar episcopul nu e episcop decât în Biserică. Bisericile particulare sunt ramurile unuia și aceluiași copac, care este Biserica una. Așa cum razele soarelui sunt multe, dar lumina e una, așa cum ramurile copacului sunt multe, dar puterea care le ține e una, așa cum pâraiele care ies dintr-un izvor sunt multe, dar se păstrează unitatea de origine, tot așa și Bisericile locale sunt multe, dar ele stau pe temeiul unei singure Biserici. Biserica e comparată cu cămașa cea necusută a lui Hristos. Nimeni nu se poate mântui decât în Biserică.

Cinstirea Sfântului Ciprian, Episcopul Cartaginei, în data de 13 sepembrie a fost așezat în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit în zilele de 8-9 iulie 2008 la Reședința Patriarhală din Bucureşti. Atunci s-a hotărât ca Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian de Cartagina să fie trecut cu zi de prăznuire și în calendarul Bisericii noastre, la 13 septembrie. Cinstirea lui s-a stabilit în această zi deoarece în ziua martiriului său, 14 septembrie, este sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci.

Sfântul Ciprian s-a născut pe la anul 210 în Cartagina, într-o familie păgână nobiliară, foarte bogată, primind numele Caecilius Ciprianus. La vârsta de 35 de ani, s-a convertit la creștinism. A fost hirotonit preot în anul 247. La scurt timp, murind Episcopul Cartaginei Donatus, a fost ales episcop în anul 249. În anul 257, izbucnind persecuția împăratului Valerian, Sfântul Ciprian a fost exilat la Curubis în luna august. În anul 258 este chemat din exil de proconsulul Galeriu Maximus, care îl condamnă la moarte la 14 septembrie 258. Executarea s-a făcut prin sabie la Ager Sexti, lângă Cartagina.