Memoria Bisericii
Părintele Efrem Micloşeanu din Bădeni, judeţul Argeş, în temniţa comunistă

Părintele Efrem Micloşeanu din Bădeni, judeţul Argeş, în temniţa comunistă

S-a născut la 28 ianuarie 1916 în Micloşani, judeţul Muscel (astăzi Dâmboviţa). După absolvirea Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, a primit darul preoţiei, ajungând să slujească în apropierea satului natal, în Parohia Bădeni, comuna Stoeneşti, judeţul Muscel.

La cererea profesorului de limba latină Paul Găleşanu, liderul mişcării legionare din judeţul Muscel, în 1940 părintele Micloşeanu acceptă să se implice în această organizaţie. De altfel, în timpul guvernării naţional-legionare, părintele este numit primar al localităţii Stoeneşti. În timpul rebeliunii legionare, în calitate de primar, este chemat prin mesaj telefonic de către prefectul Găleşanu să strângă un grup de legionari şi să meargă la Câmpulung pentru „apărarea” sediului Prefecturii. Preotul Micloşeanu nu se opreşte la Câmpulung, ci merge mai departe, la Rucăr, unde tatăl său suferise un accident mortal.

După evenimentele din ianuarie 1941, părintele Micloşeanu este anchetat şi judecat în justiţia militară, dar achitat. În mod evident că un astfel de trecut în arhivele organelor de ordine aveau să-i creeze mari neajunsuri preotului Micloşeanu. Încă din perioada antonesciană era văzut ca un potenţial adversar, dispus oricând să participe la o răsturnare a regimului. La fel avea să fie considerat şi după august 1944. În noiembrie 1944 este reţinut pentru a fi internat în lagăr, însă este eliberat la puţin timp. În timpul regimului comunist este permanent urmărit de Securitate.

În al doilea val de arestări se produce inevitabilul. La 17 octombrie 1959, este arestat de Securitatea Regiunii Piteşti şi trimis în anchetă. Este interogat asupra trecutului politic din vremea guvernării legionare, activitate care, potrivit anchetatorilor, ar fi fost continuată de preotul Micloşeanu după 23 august 1944. Părintele nu şi-a asumat scenariul anchetatorilor construit la ordin politic, în schimb a recunoscut o parte din afirmaţiile reproduse de către martorii acuzării. El ar fi spus că „în RPR este nevoie de mai multă libertate” sau „se doreşte desfiinţarea Bisericii” şi altele, afirmaţii pe care le-ar fi făcut în diverse ocazii. Prin Sentinţa nr. 240 din 26 mai 1960 a Tribunalului Militar Craiova a fost condamnat la 7 ani închisoare corecţională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”.

A cunoscut penitenciarele de la Piteşti (octombrie 1959), Jilava (noiembrie 1960, în tranzit) şi Aiud (decembrie 1960). La Aiud, în iunie 1962, a fost declarat „inapt pentru muncă” şi a suferit mai multe pedepse, care au totalizat 12 zile de izolare (din cele consemnate în actele penale). De pildă, a fost pedepsit cu două zile de izolare, pentru că jucase şah (3 ianuarie 1961) sau pentru că bătuse alfabetul Morse în ţeava caloriferului. La 13 aprilie 1964 a fost eliberat din penitenciarul Aiud. 


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!