Memoria Bisericii
Părintele Gheorghe Cârstoiu în temniţa comunistă

Părintele Gheorghe Cârstoiu în temniţa comunistă

Adrian Nicolae Petcu, 14 Februarie 2013

Dacă nu au putut merge în munţi, deoarece aveau datoria de a-i păstori pe credincioşi, preoţii ortodocşi i-au ajutat pe cei care luptau în mişcarea de rezistenţă anticomunistă cu găzduire, medicamente, hrană, diverse lucruri, dar, poate cel mai important, cu rugăciunea la spovedanie şi împărtăşanie. Unul dintre aceşti preoţi este Gheorghe Cârstoiu, din Sălătrucelu, jud. Argeş. Acesta s-a născut la 23 februarie 1911, într-o familie de agricultori din localitatea Jiblea, jud. Argeş. După absolvirea Facultăţii de Teologie din Bucureşti, tânărul Cârstoiu a urmat calea preoţiei, ajungând să slujească la Sălătrucelu. Începând cu 1948, alături de alţi localnici şi preoţi argeşeni, părintele Cârstoiu i-a ajutat cu găzduire, în mai multe rânduri, cu hrană şi cu medicamente pe cei care luptau în munţi, în grupul de rezistenţă anticomunistă condus de avocatul Dumitru Apostol din Şuici. Tot el a fost cel care a creat o legătură între grupul de rezistenţă Dumitru Apostol şi cel din munţii Vâlcei. Numai că, în primăvara anului 1949, Securitatea a trecut la o amplă operaţiune de lichidare a grupului de rezistenţă, părintele Cârstoiu fiind arestat la 9 mai. Câteva zile mai târziu au fost arestaţi şi membrii grupului de rezistenţă. Potrivit documentelor fostei Securităţi la care am avut acces,  părintele Cârstoiu nu a fost condamnat, ci, după o detenţie prelungită la Securitatea din Piteşti, a primit o condamnare administrativă în colonie de muncă pentru 48 de luni. La expirarea pedepsei a primit un alt termen administrativ pentru colonia de muncă, apoi i s-a fixat un domiciliu obligatoriu în Bărăgan, la Dâlga (1954-1957). Cu toate încercările patriarhului Justinian, din 1958, pentru a obţine eliberarea părintelui Cârstoiu, Securitatea i-a dat o altă detenţie administrativă pentru lagăr de muncă, pe o perioadă 36 de luni. În 1961, comisia Ministerului de Interne a propus eliberarea părintelui Cârstoiu, dar generalul Pintilie, şeful Securităţii, a dispus trimiterea acestuia în lagăr de muncă pentru alte 36 de luni. A prestat muncă obligatorie la Valea Neagră (1952), Peninsula (1952-1953), Borzeşti (1953), Oneşti (1954), Periprava (1959 şi 1963). A fost eliberat la 8 mai 1964, din lagărul de muncă de la Periprava. La eliberare organele de Securitate au aprobat reîncadrarea părintelui Cârstoiu în preoţie, cu precizarea că „nu poate fi plasat în comuna unde lucra la data arestării”.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!