Memoria Bisericii
Părintele Gheorghe Niţu, decedat în temniţa comunistă

Părintele Gheorghe Niţu, decedat în temniţa comunistă

Adrian Nicolae Petcu, 24 Ianuarie 2013

Cercetările de arhivă din ultima perioadă scot la lumină alte nume de slujitori ortodocşi care sub persecuţia directă a autorităţilor comuniste au trecut la cele veşnice. Este vorba de părintele Gheorghe Niţu, unul dintre slujitorii de seamă ai oraşului Roman. Acesta s-a născut la 21 martie 1882, într-o familie de agricultori harnici din localitatea Diocheţi, astăzi judeţul Vrancea. După şcoala primară de la Panciu, în 1896 se înscrie la Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe“ din Roman. După trei ani de studii, se transferă la Seminarul Teologic Superior „Veniamin Costachi“ de la Iaşi, pe care îl finalizează în 1902, iar patru ani mai târziu obţine diploma de licenţă în teologie la Bucureşti. Timp de doi ani mai frecventează cursurile Facultăţii de Drept. La 16 octombrie 1906 este numit paroh la Ţepoaia, din fostul judeţ Tecuci, iar doi ani mai târziu la Borşani, fostul judeţ Putna. Însă studiile de teologie pe care le absolvise îl recomandau pe tânărul preot Gheorghe Niţu să slujească într-o parohie cu necesităţi pastoral-misionare mai dificile. Astfel, în 1910 este transferat la Biserica „Precista Mare“, aflată lângă Episcopia Romanului, pentru ca un an mai târziu se devină parohul Bisericii „Precista Mică“ din Roman. Între 1911 şi 1952, părintele Niţu a slujit cu devotament în această parohie, având o activitate intensă atât în planul pastoral-misionar, cât şi în cel gospodăresc, numai dacă amintim de ridicarea unei frumoase case parohiale, astăzi o piesă care reflectă din trecutul Romanului. În plan politic, părintele Niţu s-a implicat mai ales în activitatea mişcării legionare. În 1928, la o nuntă din Roman, îl cunoaşte pe Corneliu Z. Codreanu, care îl convinge să iniţieze organizarea „Legiunii Arhanghelului Mihail“. Părintele Niţu pune bazele mişcării legionare în judeţul şi oraşul Roman, participă în calitate de candidat la alegerile pentru Camera Deputaţilor din 1933 şi 1935. Cu toate acestea, în 1937 este exclus din mişcarea legionară. În timpul guvernării legionare (1940-1941) refuză să revină în organizaţia legionară şi să militeze. După instalarea primului guvern comunist, părintele Niţu devine membru al Partidului Social Democrat, însă la mai puţin de un an se retrage total din viaţa politică. Este urmărit permanent de Siguranţa comunistă, mai ales că, nu de puţine ori, ţine predici în care îi îndeamnă pe credincioşi „să-şi vadă de credinţă şi să nu îi ia în seamă pe comunişti“. A slujit ca paroh la „Precista Mică“ până la 21 martie 1952, când a ieşit la pensie. Cu toate acestea, la 15 aprilie a fost arestat de Securitate, pe motiv că în perioada interbelică făcuse politică legionară. A cunoscut arestul Securităţii din Roman, apoi, din 27 iulie 1952, penitenciarul din Iaşi. Se pare că autorităţile comuniste îl vizau pentru o trimitere în judecată. La examenul medical s-a constatat că este „inapt pentru muncă“. Cu toate acestea, Ministerul Afacerilor Interne i-a dat o condamnare administrativă de 24 luni, pentru început, în octombrie 1952, fiind trimis în centrul de triere de la Bucureşti-Ghencea. Numai că trupul slăbit al părintelui Niţu nu a mai rezistat condiţiilor grele de detenţie. La 7 noiembrie 1952, ora 8:00, părintele Gheorghe Niţu a trecut la cele veşnice, decesul său fiind înregistrat trei zile mai târziu. 


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!