Editorial
Parteneriatul civil: un cal troian în dreptul familiei

Parteneriatul civil: un cal troian în dreptul familiei

Pentru a cuceri o cetate, cea mai simplă, dar şi cea mai efici­en­tă stra­tegie este să organizezi atacul simultan la toate porţile e­xis­ten­te. În timpul atacului disperat la ora de religie, pionii uma­nis­­mului se­cular organizau deja un asalt, la fel de nedemn, la o altă poar­tă impor­tan­tă a cetăţii: familia. De data aceasta însă, au încercat cu calul tro­ian: sub aparenţa seducătoare a „binelui“ pe care îl do­resc persoanelor ca­re trăiesc din varii motive în concubinaj, şi-au pro­pus să strecoare în ce­tate arma lor cea mai exersată, care a avut re­zultate precise în a­se­di­e­rea multor alte cetăţi europene: parteneriatul civil, ca preambul al le­ga­­lizării căsătoriei între persoanele de acelaşi sex.

Dincolo de orice metaforă, propunerea legislativă pentru regle­men­­ta­rea parteneriatului civil este îndreptată mascat, dar foarte pre­cis, în a­cest sens, deşi motivele invocate de iniţiator ocolesc cu a­bi­litate acest su­biect. De ce? Pentru că urmează docil reţeta „surorii“ sa­le europene E­li­sabeth Guigou, cea care a iniţiat în 1998 proiectul de lege privind par­te­neriatul civil în Franţa şi care se jura, la acea vre­me, că acest demers nu are ca scop legalizarea căsătoriilor între per­soanele de acelaşi sex. Ul­t­erior, în 2013, când Franţa a făcut a­cest pas, a recunoscut că în 1998 a minţit, pentru că altfel parteneri­a­tul civil nu ar fi fost adoptat! Acesta es­te motivul pentru care în a­ceas­tă fază se insistă atât de mult pe bene­fi­c­iile pe care le-ar avea he­terosexualii care trăiesc în concubinaj, dar, în re­alitate, aceştia nu au nevoie de parteneriatul civil, atât timp cât îşi pot a­sigura toate drep­turile civile, patrimoniale prin căsătorie.

Pe termen scurt, obiectivul pare a fi acela de a face acceptabilă în so­cietatea românească ideea căsătoriilor între persoane de a­ce­laşi sex. Pe termen lung însă, obiectivele acestei legi propuse vi­zea­ză al­te anomalii. Poligamia este una dintre ele. Dacă în SUA şi Ca­nada exis­tă la ora actuală grupuri de lobby ale minorităţilor se­xu­­a­le care cer foar­te agresiv şi legalizarea poligamiei, în Brazilia a fost înregistrat deja, în 2012, primul parteneriat civil între trei per­soa­­ne. Apoi, dacă această for­mă de uniune va fi legalizată, cuplurile for­mate din persoane de a­ce­laşi sex vor putea pretinde mai uşor drep­tul legal de a adopta copii. În fond, este vorba despre discri­mi­na­­rea familiei prin clonarea acesteia în­tr-o formă care descurajează procrearea responsabilă şi stabilitatea eco­no­­mică şi emoţională a copiilor.

Lista poate continua generos, însă lupta pe care o duc aceşti „bi­ne in­tenţionaţi importatori de modele civilizate“ are o miză mult mai mare şi mai subtilă: desacralizarea sistematică a societăţii ro­mâ­neşti. Fiecare proiect de pe agenda acestor indivizi este croit în ju­rul a­ces­tui scop deoarece simţul sacrului va împiedica întotdeauna con­cre­ti­za­rea nefirescului. În cazul de faţă, promovarea parteneria­tu­lui civil, ca al­t­ernativă simplificată şi comodă la căsătoria civilă, ur­măreşte o deco­nec­tare manipulată a tinerelor generaţii de la viaţa re­ligioasă. Este greu de crezut că iniţiatorul acestui proiect de lege, cu­noscut pentru efortu­ri­le sale de secularizare a legislaţiei, nu a a­vut în vedere incompatibilita­tea care se creează, din punct de vedere re­ligios, între legea parteneria­tu­lui civil şi legea fundamentală a ţă­rii. Potrivit articolului 48 (2) din Con­stituţia României, „căsătoria re­ligioasă poate fi celebrată numai du­pă căsătoria civilă“. Ca atare, din punct de vedere legal, cuplul format prin parteneriat civil se au­to­­exclude de la posibilitatea de a primi Sfânta Tai­nă a Cununiei în Bi­serică. În lipsa căsătoriei civile, oficierea căsătoriei religioase ar fi o încălcare a Constituţiei. În logica seculariştilor, pro­li­­ferarea par­te­ne­riatelor civile va reduce numărul căsătoriilor religi­oa­se. Mizează pe comoditatea tinerilor contemporani şi pe resemnarea lor în faţa a­cestei clauze constituţionale. Personal, cred că încă nu cunosc su­ficient de bine poporul pe care încearcă să-l „civilizeze“! La ora la care scriu aceste rânduri, Parlamentul încă nu a decis asupra acestui proiect de lege; însă îndrăznesc să exclam de pe acum: Iată o altă iniţiativă de le­galizare a nefirescului care a sfârşit lamentabil!


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!