Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Patriarhul Miron Cristea în Regenţa interbelică

Patriarhul Miron Cristea în Regenţa interbelică

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 27 Iulie 2011

Renunţarea la tron, pentru a doua oară, a prinţului Carol a pus în dificultate succesiunea în Casa Regală a României. Liderul liberal din acea vreme, Ionel Brătianu, a iniţiat formarea unei regenţe în vederea ajutării principelui Mihai, fiind minor, în conducerea ţării. Astfel, la 4 ianuarie 1926, Brătianu a propus în Parlamentul României un proiect prin care succesor la tron să fie Mihai, fiul lui Carol, ajutat de o regenţă formată din Gheorghe Buzdugan, preşedintele Curţii de Casaţie şi Justiţie, principele Nicolae, fratele lui Carol, şi mai ales Miron Cristea, întâiul patriarh al României. De la bun început, componenţa Regenţei nu a fost bine primită de unii politicieni, precum Iuliu Maniu, lider al Partidului Naţional Ţărănesc, motivând că este de inspiraţie liberală şi cerând chiar proclamarea republicii. În iulie 1927, regele Ferdinand a decedat, astfel Regenţa intrându-şi în drepturi. Însă, câteva luni mai târziu deceda şi Brătianu, astfel încât Partidul Liberal pierdea poate pe unul dintre cei mai buni luptători politici şi se afla chiar în pericolul destrămării. Au urmat presiunile din partea ţărăniştilor care în mai 1928 au organizat o mare adunare la Alba Iulia, în mijlocul căreia trebuia să se întoarcă prinţul Carol. Autorităţile statului au contracarat prin obligarea lui Carol de a rămâne în Anglia şi prin pronunţarea divorţului cerut de soţia sa, Elena. Câteva luni mai târziu, Iuliu Maniu ajungea totuşi la conducerea guvernului, reuşind să-şi impună un om al său în locul lui Gheorghe Buzdugan, care decedase. Cu toate acestea, Regenţa nu funcţiona cu toate prerogativele constituţionale, nu de puţine ori patriarhul român exprimându-se în acest sens: "Ţara nu merge pentru că n-are cap, prinţul îşi fumează ţigările, Sărăţeanu cercetează cărţile, iar eu, un preot, nu pot decât să încerc a împăca". Doi ani mai târziu, principele Carol reuşea să revină în România, prin actul "restauraţiei" şi să ajungă rege al României, refuzând să primească ungerea în biserică, aşa cum îi cerea patriarhul Miron Cristea.