Pe urmele sfinţilor de la Bisericani

Constantin Ciofu, 03 Octombrie 2008

Mănăstirea Bisericani din judeţul Neamţ a îmbrăcat straie de sărbătoare pe 1 octombrie, când Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte „Acoperământul Maicii Domnului“. Paraclisul mănăstirii şi-a serbat hramul, iar Cuvioşii Iosif şi Chiriac de la Bisericani, trecuţi în rândul sfinţilor anul acesta, alături de alţi şapte cuvioşi nemţeni, au fost prăznuiţi pentru prima dată. Cu acest prilej, a avut loc şi proclamarea locală a canonizării celor doi sfinţi de la Bisericani.

Sute de credincioşi din toată Moldova şi-au îndreptat paşii spre platoul Muntelui Simon, locul unde Cuvioşii Iosif şi Chiriac de la Bisericani au „dobândit rugăciunea cea de foc“, după cum scrie troparul celor doi sfinţi. De cum urci serpentinele abrupte, te învăluie liniştea pe care monahii de altă dată au căutat-o, iar grijile vieţii sunt uitate pentru câteva ceasuri. În sunetul clopotelor şi al toacăi, al căror ecou răsună peste dealuri, raclele cu moaştele Sfinţilor Cuvioşi Iosif şi Chiriac sunt scoase în procesiune din paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului“ şi sunt depuse într-un loc special amenajat, astfel încât credincioşii să se închine. În jurul orei 9:30, ierarhii care vor sluji de hramul Mănăstirii Bisericani sunt întâmpinaţi cu flori de câţiva copii frumoşi, îmbrăcaţi în costume naţionale.

Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată în faţa bisericii noi a mănăstirii de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor şi PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului, înconjuraţi de un sobor de 60 de preoţi şi diaconi. În predica din cadrul Sfintei Liturghii, PS Calinic Botoşăneanul a vorbit despre semnificaţia cinstirii Acoperământului Maicii Domnului: „Această sărbătoare, deşi nu-şi are o motivaţie scripturistică, este un moment care s-a revelat. Maica Domnului a apărut în biserică, şi cei care au avut ochi duhovniceşti au putut reda întocmai cele care au fost văzute. Cinstirea Sfântului Acoperământ a fost dezvoltată mai mult în Biserica Ortodoxă Rusă, încă din secolul al al XII-lea. De atunci s-a extins aproape în toate bisericile ortodoxe“.

Sfinţenie şi har de la Cuvioşii Iosif şi Chiriac

Vremea frumoasă de toamnă a făcut ca pelerinii care au asistat la Sfânta Liturghie să vină într-un număr mare, bătrâni şi tineri laolaltă. Cea mai mare parte a credincioşilor s-au împărtăşit din rugăciunea înălţată de arhierei şi preoţi către Dumnezeu în timpul Sfintei Liturghii şi din cuvintele de învăţătură. Alţii s-au împărtăşit şi cu Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, spre slava lui Dumnezeu. La finalul programului liturgic, IPS Mitropolit Teofan a adresat un cuvânt de învăţătură prin care a explicat cum au dobândit Cuvioşii Iosif şi Chiriac sfinţenia. „Iată, Sfântul Iosif şi Sfântul Chiriac ne însoţesc aici. Dacă avem capacitatea să plecăm de aici împreună cu ei, nu lăsându-i aici în grija sihaştrilor, valuri de sfinţenie şi de har pot să curgă şi în viaţa noastră, cenuşie de cele mai multe ori, dar ştiţi bine, doritoare de cer senin, de clipe frumoase, de clipe adânci, de momente de sfinţenie. Ne vom închina la sfânta icoană a sfinţilor, în această primă zi de prăznuire a lor, de întindere a Acoperământului Maicii Domnului peste creştetele şi sufletele noastre, de prăznuire a acoperământului aşezat asupra noastră de Sfinţii Chiriac şi Iosif şi de toţi sfinţii lui Dumnezeu. Adâncimea textului citit astăzi, «Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, luaţi aminte la felul cum şi-au sfârşit viaţa şi le urmaţi credinţa» şi, puţin mai încolo, «pentru că nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe cea care va să vină» a fost înţeleasă de Sfinţii Iosif şi Chiriac. Ne rămâne, şi nouă, să înţelegem pe dinăuntru ce capacitate avem, să privim la mai marii noştri, să vedem cum şi-au sfârşit viaţa, să le urmăm credinţa, având conştiinţa că suntem precum şi ei, fără cetate stătătoare în această lume, adică nu suntem veşnici aici, pe pământ. Toate cele care au împlinit această sărbătoare vor constitui veşmânt şi pentru noi“, a subliniat Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Părintele Dosoftei Şcheul, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, a citit Sinaxarul Sfântului Cuvios Iosif şi al Sfântului Cuvios Chiriac, iar PS Ioachim Băcăuanul a citit Tomosul sinodal al proclamării locale a Sfinţilor Cuvioşi Iosif şi Chiriac de la Bisericani.

Ierarhii, preoţii şi maicile stareţe s-au închinat la icoana celor doi sfinţi, iar părintele stareţ Serafim Mihali a mulţumit IPS Teofan pentru prezenţă.

Pelerinaj la peştera Cuviosului Chiriac

Clopotele şi toaca încep să bată din nou, iar troparul celor doi sihaştri este cântat pe drumul către peştera unde s-a nevoit cuviosul ale cărui moaşte au fost sărutate de Sfântul Dosoftei, mitropolitul Moldovei. Cei trei ierahi care au slujit împreună în prima zi din luna octombrie a acestui an binecuvântat, urmaţi de sutele de credincioşi, îşi îndreaptă paşii smeriţi într-un scurt pelerinaj pe drumul ce taie oaza de verdeaţă către peştera Cuviosului Chiriac.

Fosta chilie se află în coasta unei văi. Pentru a intra, trebuie să cobori trei scări mici. Interiorul este placat cu piatră de râu, iar prin cele două gemuleţe cu gratii abia îşi fac loc firicele de lumină. Într-o astfel de încăpere, Sfântul Cuvios Chiriac a trăit în desăvârşită lepădare de sine, smerenie şi în neîncetată rugăciune timp de 60 de ani.

Ierarhii şi credincioşii ajung la peştera cuviosului, unde se închină, apoi rostesc Acatistul celor doi sfinţi.

„Aici este cu adevărat grădina Maicii Domnului“

Mulţi dintre pelerinii care au venit la dubla sărbătoare de la Mănăstirea Bisericani au rămas plăcut impresionaţi de frumuseţea locurilor, dar şi de trăirea duhovnicească înaltă de aici. Au lăsat pomelnice, s-au închinat la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului şi la racla Sfinţilor Cuvioşi Iosif şi Chiriac.

„Am venit să ne rugăm pentru sănătate, pentru ca Dumnezeu să ne tămăduiască de boală şi să ne călăuzească prin rugăciunile sfinţilor spre mântuirea sufletelor noastre. M-am închinat la sfintele moaşte, am dat acatiste pentru 40 de zile şi am adus ulei, făină, vin, zahăr, pentru ca prin aceste daruri pământeşti să ne bucurăm cu mila lui Dumnezeu, de darurile cereşti. Este o mare binecuvântare să ne aflăm aici, pentru că este frumos.“ (Anuţa Şova)

„Am venit să vedem şi noi slujba de astăzi. Creştinii trebuie să se adune aici, pe locurile unde cuvioşii s-au rugat şi încă se roagă pentru noi. M-am închinat la sfintele moaşte şi am cerut de la aceşti mari cuvioşi ca, prin rugăciunile lor, să-mi dăruiască Dumnezeu sănătate, pentru că în rest avem de toate. Este prima dată când vin aici. Am mai fost pe la celelalte mănăstiri, dar aici nu am fost niciodată. Este foarte frumos. Data viitoare voi veni cu nepoţii mei, pentru că aici, la Mănăstirea Bisericani, este cu adevărat grădina Maicii Domnului.“ (Maria Ciorcilă)

Locul în care s-a arătat Maica lui Hristos

Mănăstirea Bisericani este aşezată la 12 km nord-vest de oraşul Piatra Neamţ, pe un platou al Muntelui Simon. În a doua jumătate a secolului al XV-lea, pe acest platou, Cuviosul ieroschimonah Iosif, cu metania la Mănăstirea Bistriţa, venit împreună cu ucenicii săi, călugări sihaştri (pustnici) de la un schit de pe Valea Iordanului, a ridicat o biserică din lemn. În anul 1476, după bătălia de la Războieni, biserica din lemn a fost jefuită şi incendiată de turci, iar în anul 1498, incendiată de tătari.

Văzându-şi liniştea tulburată de desele năvăliri ale hoardelor păgâne şi rămaşi fără biserică, monahii sihaştri în frunte cu stareţul, cuviosul Iosif, au hotărât să plece la Sfântul Munte Athos („Grădina Maicii Domnului“). Dar, în drumul lor au fost opriţi de arătarea în chip minunat a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu dintr-un trunchi de stejar. Maica Domnului le-a spus să nu plece, fiindcă şi „aici e grădina mea“. Cuvioşii părinţi, înfricoşaţi de această sfântă arătare, au dat ascultare poruncii şi n-au mai plecat la Athos. În stejarul unde s-a săvârşit minunea, Cuviosul Iosif a aşezat o icoană a Maicii Domnului, iar locul se numeşte până în zilele noastre „La Sfânta Iconiţă“.

Auzind de acest miracol, Ştefan cel Mare şi Sfânt a ridicat temelia unei biserici din piatră pe locul vechii biserici din lemn arse care avea hramul „Buna Vestire“. Construcţia bisericii a fost continuată de domnitorul Bogdan al III-lea voievodul Moldovei.

În anul 1873, regele Carol I transformă clădirile mănăstirii în penitenciar, iar din 1911 se înfiinţează aici un azil pentru oamenii bolnavi de tuberculoză.

După reînfiinţarea ei ca mănăstire, în anul 1998, pe locul unde Maica Domnului s-a arătat cuviosului Iosif, s-a construit un paraclis cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“. Paraclisul include trunchiul stejarului care a fost tăiat în anul 1968, în timpul regimului comunist, deoarece icoana Maicii Domnului - Făcătoare de Minuni - devenise loc de pelerinaj. Sfântul lăcaş a fost sfinţit în 1999 de PF Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, la împlinirea a 500 de ani de la arătarea Maicii Domnului. Biserica nouă a Mănăstirii Bisericani este în construcţie.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!