Reportaj
Biserica Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Salonic

Pe urmele sfinților din Bulgaria și Grecia

Adina Ștefan, 20 Octombrie 2017

Când, într-o dimineaţă senină de toamnă timpurie, am plecat în pelerinaj în Grecia, nu aveam nici cea mai mică idee despre cât de bogată sufleteşte aveam să mă întorc.

Cele şase zile, cât a durat călătoria noastră, a pelerinilor de la Parohia „Sfinții Împăraţi Constantin şi Elena”-Cișmigiu din București, au avut efectul unei veritabile terapii duhovnicești, de care mintea şi sufletul nostru au beneficiat din plin.

Drumul cu autocarul Agenției de pelerinaj BASILICA Travel a fost lung, în jur de 2.000 de kilometri, parcurși pe șoselele din Balcani. Primul popas l-am făcut la 117 km de Sofia, în munţii Rila, unde, pe valea râului Rilska, la o altitudine de 1.147 m, se află măreaţa Mănăstire Rila, ctitorită în secolul X, cea mai mare şi mai cunoscută mănăstire ortodoxă din Bulgaria. Aici sunt moaştele Sfântului Ioan de la Rila (sec. X), mare eremit bulgar, care a binecuvântat ridicarea acestei mănăstiri, la a cărei bogăţie şi frumuseţe au contribuit, în secolele XIII, XIV şi XV, şi ctitori de viță domnească, precum Ioan şi Kaliman Asan, Ioan Duşan dar şi soţia sultanului Murad II, buna sultană Maria Brancovic. Sub binecuvântarea Sfântului Ioan de la Rila, mănăstirea a străbătut peste un mileniu de felurite vicisitudini, iar astăzi se înfăţişează ca un monument de arhitectură unic, înscris în lista patrimoniului UNESCO şi care oglindeşte, prin comorile de spiritualitate creştină şi de cultură ce se păstrează de veacuri în incinta ei, credinţa ortodoxă, neabătută.

La pas prin Salonic

Ne-am urmat apoi drumul spre Salonic. Ajunşi aici, am făcut pe jos un veritabil tur al celor mai importante biserici şi monumente istorice din oraş, dar am coborât şi cu un picior în Marea Egee, care se întindea liniştită, cât vedeai cu ochii, de un bleu strălucitor. Dintre biserici, am vizitat întâi marea Catedrală a Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul Salonicului, ridicată chiar pe locul unde la 26 octombrie 306 marele mucenic a fost sacrificat din ordinul împăratului roman Galerius, şi care-i păstrează astăzi moaştele făcătoare de minuni. Apoi am vizitat Biserica Sfântului Gheorghe, sau Rotonda, veche de peste 1.600 de ani, unde încă se mai pot admira splendide mozaicuri bizantine, dar şi Catedrala Mitropolitană din Salonic şi Biserica „Sfânta Sofia”, construită în sec. VII, după modelul celebrei „Sfânta Sofia” din Constantinopol. Apoi am plecat, mai departe, spre Suroti, să ne închinăm şi la mormântul Sfântului Părinte Paisie Aghioritul.

Mănăstirile Meteorei, cuiburi ale credinţei

Următoarea destinaţie a fost celebra Meteora, cu cele peste 1.000 de stânci înalte de peste 400 m, unde am vizitat trei mănăstiri din cele şase care mai funcţionează astăzi, ca nişte cui­buri de sfinţenie, în vârf de stâncă. După ce ne-am închinat la mănăstirile „Sfântul Ştefan”, Marea Meteoră şi „Sfântul Nicolae”, am pornit iar la drum. Privind peisajul pe care-l lăsam în urmă, la un moment dat, silueta uneia dintre stânci, înaltă, maiestuoasă, ne-a creat impresia că prin mulţimea de forme ale acelor pietre L-am fi zărit pe Domnul Iisus. Şi iar ne-am oprit, de data aceasta la un atelier de icoane, unde artişti iconari ne-au arătat minunate chipuri de sfinţi pictate după modele tradiţionale, străvechi.

O salbă de sfinţi şi mănăstiri

De Ziua Crucii am plecat din Atena, din portul Pireu, spre insula Eghina, traversând timp de vreo oră şi jumătate Marea Egee, experienţă minunat de frumoasă. Locul unde Sfântul Nectarie a trăit şi unde îşi doarme somnul de veci este de o frumusețe şi o sfinţenie de care ni s-au umplut sufletele, iar acatistul pe care părintele paroh Alexandru Ghioca, ghidul nostru, l-a citit la racla Sfântului Nectarie ne-a purificat cugetul şi ne-a adus o pace interioară binecuvântată. După ce am revenit la Atena, am mers la Nea Makri, la câteva zeci de kilometri de Atena, unde ne-am închinat la moaştele Sfântului Efrem cel Nou (sec. XV), iar a doua zi am ajuns la moaştele Sfântului Ioan Rusul, din insula Evia, dar şi la Mănăstirea Kato Xenia, unde se păstrează un fragment din Brâul Maicii Domnului. Cea din urmă destinaţie a periplului nostru a fost Biserica Sfintei Paraskevi, din Valea Tembi, un loc pitoresc şi tainic, binecuvântat şi cu un izvor vindecător al bolilor de ochi. Călătoria noastră, veritabilă salbă de sfinţi şi mănăstiri, s-a încheiat în seara zilei de 16 septembrie, când soarele care ne însoţise pretutindeni a tras cortina asfinţitului peste amintirile pelerinajului nostru, pe care le-am adus acasă.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!