Reportaj
Pe urmele vechilor colinde, în Bucovina

Pe urmele vechilor colinde, în Bucovina

Otilia Bălinişteanu, 23 Decembrie 2011

E iarnă din nou şi e ceasul la care fiecare dintre noi retrăieşte, cu sporită intensitate, venirea sărbătorii Naşterii Domnului. Şi nimic nu poate vesti mai curat şi mai frumos acest moment decât colindul, un mănunchi melodios de emoţii, ce ne transformă în martori ai marelui eveniment al Cerului şi-al pământului.

Am pornit şi noi pe urmele colindului, poposind, pentru o zi, în Bucovina, la Poiana Stampei. O zonă ce poate fi considerată poarta de intrare în Ardeal, locul în care, aşa cum bine spun localnicii, "se termină drumul ouălor încondeiate şi se încheie Crăciunul în Bucovina". Poate tocmai din acest motiv, aici, la capătul Sucevei, s-au păstrat unele dintre cele mai frumoase colinde bucovinene. Nici trecerea timpului, nici schimbarea generaţiilor, nici influenţele moderne, nimic din toate acestea n-a alterat colindul vechi, aşa cum a fost păstrat de la cei ce vor fi trăit pe aceste meleaguri în urmă cu cine ştie câtă vreme. Aici, pe întinderea străjuită de Munţii Bârgăului, Rodnei şi Călimani, colindele s-au cântat fără întrerupere, într-un decor de iarnă fabulos: cu omătul venit în valuri, dinspre Tihuţa, aşezat până la streaşină, cu miros de cetină, cu butucii de lemn trosnind în vatră, cu limbile gerului muşcând buclucaş obrajii celor ce pornesc la colindat. O recuzită pe care Dumnezeu, în bunătatea-I fără de sfârşit, are grijă să le-o dăruiască an de an acestor vrednici munteni, pentru vestirea Naşterii Pruncului Sfânt.

Aşa am găsit şi acum Poiana Stampei - acoperită de un strat bunişor de zăpadă, cu un cer mânios deasupra, gata să cearnă din nou neaua deasă. În sat, linişte. E zi de duminică şi toată suflarea e la biserică, de la primar până la copiii de-o şchioapă. Cântările din strană te pregătesc parcă pentru a primi, cu sufletul, Crăciunul. Cei de la Poiana Stampei îi au oaspeţi pe membrii renumitului Cor "Andrei Mureşanu" Bistriţa. După slujbă aveau să participe la un moment dedicat colindelor şi cântecului religios, pe scena Casei de Cultură, alături de Grupul vocal de femei "Flori de pe Dorna", de la Poiana Stampei, eveniment care adună toată suflarea comunei şi care pregăteşte un altul, la fel de important, ce va avea loc chiar în seara zilei de Crăciun - un spectacol al colindelor şi datinilor de iarnă din bazinul Dornelor. "În seara de Crăciun, sala Casei de Cultură devine neîncăpătoare. Peste o mie de persoane din toată zona participă la spectacolul extraordinar "Sfânta seară de Crăciun", unde vor fi prezentate recitaluri de colinde, datini şi obiceiuri de iarnă de către ansamblurile noastre, precum şi colindători din Ucraina", explică primarul comunei, Elisei Todaşcă, cel care de 11 ani, de când ocârmuieşte cele şapte sate ale comunei, a devenit un adevărat promotor al valorilor tradiţionale ale zonei Poiana Stampei. De altfel, este de admirat felul în care instituţiile de cultură ale comunei - primăria, biserica, şcoala - înţeleg să colaboreze pentru a păstra obiceiurile şi datinile străvechi.

Colindul de Poiana Stampei

"Colind ca la Poiana Stampei n-o să mai întâlniţi nicăieri în ţară." Cu această certitudine, asezonată cu nedisimulată mândrie, începe povestea colindului din zonă. Şi pe bună dreptate, căci şi textele, şi linia melodică, şi graiul, şi accentele, şi trăirea sunt cu totul speciale. "Fiind zonă de interferenţă, linia melodică a colindului de Poiana Stampei are multe influenţe ardeleneşti. În schimb, pronunţia şi textele diferă şi poate de aceea colindul acesta al nostru e unic şi nu se mai întâlneşte în nici o altă zonă din Suceava, dar nici din Ardeal", explică Dorina Paicu, profesoară de limba română la Şcoala din Poiana Stampei, iniţiatoarea şi coordonatoarea unui grup vocal femeiesc - "Flori de pe Dorna".

Iar la colindat nu se pleacă oricum, ci îmbrăcat în straiul moştenit intact de sute de ani, cu bondă, cămeşă şi priştoare (catrinţă), cusute cu motive pe care nici o altă zonă etnografică nu le are. Toate venite din timpuri străvechi şi ilustrând imaginaţia, dibăcia şi sensibilitatea muntencelor de la Poiana Stampei. Atâtea flori sunt prinse în acest costum, poate cât toate cele ce cresc pe pajiştile întinse, în scurtele veri de la munte!

Deşi la Poiana Stampei oamenii colindă de când se ştiu, multă vreme colindele lor vechi şi atât de frumoase n-au fost prea cunoscute, decât poate în Bucovina. De câţiva ani buni însă, prin grija autorităţilor locale, acestea au trecut graniţele comunei, ale judeţului, ajungând să fie intonate în numeroase spectacole şi festivaluri. În comună există două ansambluri, invitate astăzi să cânte peste tot în ţară. Ansamblul "Poieniţa", înfiinţat în 2001, e axat pe dansuri tradiţionale şi pe obiceiurile de Crăciun şi de Anul Nou.

Noi nu i-am găsit acasă. Erau plecaţi într-un turneu, în Bucureşti, pentru a prezenta un spectacol cu datini şi obiceiuri de iarnă. Le-am întâlnit însă pe femeile din Grupul vocal "Flori de pe Dorna", înfiinţat în 2007, un amestec de frumos şi de bucurie. La început au cântat cântec religios, "tot de interferenţă, adică priceasnă şi cântec religios", spune prof. Paicu. Pe urmă au început să cânte şi colindele lor vechi, în graiul locului, iar asta le-a individualizat în rândul cetelor de colindători din Bucovina şi din ţară. "Îmi place ce fac, îmi place să cânt, îmi place că am cu cine să lucrez şi în mare parte trăiesc pentru asta", ne spune Dorina Paicu, în timp ce priveşte cu drag la mândrele ei colindătoare. De câţiva ani, ea este "motorul" ce a pus în valoare comorile moştenite de la bunici.

Grupul are în componenţă 18-20 bucovinence, cea mai tânără având 13 ani, iar cea mai în vârstă 61, din toate cele şapte sate ale comunei. Repertoriul e unul original şi e constituit doar din zestrea de folclor de colinde şi de pricesne pe care au primit-o de la străbunii lor. Şi nu întâmplător anul acesta, la prima participare la Concursul "Comori de suflet românesc" de la Suceava, o manifestare dedicată formaţiilor de amatori, au câştigat locul al II-lea.

"Facem sacrificii pentru corul acesta, lăsăm totul baltă, casă, copii, dar cu nimic nu se compară ceea ce trăim noi, mai ales în preajma Crăciunului. Cineva, la Suceava, după ce am cântat, a spus aşa de frumos că "s-a aprins o lumină în cer"… Ce ne-am putea dori mai mult?", spune emoţionată Dorina Paicu. Şi totuşi, tanti Floarea Ivan, la cei 61 de ani ai săi, îşi mai doreşte ceva: "Să am voce, să mai pot cânta. Că doar avem a colinda şi de Crăciun!" Cu astfel de oameni colindul vechi e pe mâini bune.

Colindul - acompaniat de "capre" şi "urşi"

La Poiana Stampei, ca de altfel în toată Bucovina, de Crăciun se întâlneşte, poate în mod bizar pentru noi, şi obiceiul caprei şi ursului tot în zilele de Crăciun. Etnografii au şi o explicaţie: sunt obiceiuri precreştine, care coincideau cu anul agrar. "De 400 de ani nu s-a schimbat nimic în zonă. Noi n-am fost cooperativizaţi. Oamenii au trăit la fel, iar cutumele s-au păstrat neatinse. Ne bucurăm şi de jocul caprelor şi al urşilor, dar colindul e lipit de sufletul nostru. E vestirea Naşterii Domnului! Iar într-o comunitate creştină e firesc să fie în centrul atenţiei noastre", consideră Dorina Paicu.

Multă vreme colindul a intrat într-un con de umbră, cei puternici la acest capitol fiind, după cum se ştie, ardelenii. Dar, la iniţiativa Centrului Cultural Bucovina - Suceava şi a Centrului de promovare a tradiţiilor au fost trimişi specialişti în zona Dornelor, pentru a vedea unde şi cum se mai păstrează colindul tradiţional, iniţiativă care se concretizează acum, înainte de Crăciun, cu lansarea unui CD ce înmănunchează cele mai frumoase colinde din bazinul Dornelor.

Naşterea Domnului, vestită şi acum la fel ca odinioară

Cu rădăcini adânci în această parte de ţară, colindul n-a suferit în timp modificări. Vechile colinde, pe care bunicile le ştiu şi acum pe dinafară, sunt intonate şi azi de micii colindători. De aceea, în seara de Ajun în satele comunei se aud colinde vechi, păstrate cu grijă de la o generaţie la alta: "Bună sara, bun Ajun!", "Sculaţi gazdă slugile", "Colo sus, în vremea aceea", "Sus la poarta raiului", "Dumnezău de la-nceput", un colind de o tulburătoare frumuseţe despre facerea lumii.

"Îmi amintesc de Crăciunul copilăriei mele, care, poate părea ciudat, seamănă la fel de mult cu cel de acum. Nici atunci şi nici acum nu există casă care să nu fie colindată. Asociez momentul acesta cu mirosurile care domneau în casă, cu bradul împodobit, cu lucruşoarele noi pe care ni le lua mama, pentru că era o lege nescrisă ca de Crăciun fiecare copil, de la orice casă, să primească haine noi. Cu toate cele ale modernismului, ceea ce simţim nu ne poate lua nimeni. La fel simţim şi-acum, ca şi-atunci. Dacă nu colindăm, nu vine Crăciunul!", crede Dorina Paicu. Iar localnicii nu colindă doar pe la casele de gospodari, ci şi la biserică, alături de părintele Domiţian Tătaru.

Crăciunul bucatelor

Cât e post, nu-i rost de mâncare de dulce. Lumea satului, conservatoare în această privinţă, respectă cu sfinţenie regula. Nici nu se poate altfel, căci în pragul Crăciunului fiecare casă aşteaptă preotul, "să vină cu icoana" şi să vestească Naşterea Domnului. Abia în Ajun, când ziua se îngână cu noaptea şi când gospodinele au mai terminat din treburi, pun galuştile la fiert pe sobă, "ca să miroasă frumos în casă". Apoi fac pampuştile, nişte gogoşi specifice zonei, cu care vor întâmpina copiii colindători. "Facem galuşti (sarmale), aituri (răcituri), ciorbă şi supă, calbaş (caltaboş), cişcă (chişcă), cârnaţi, afumături, şuncă cu boia. Aşa făcea mama, aşa fac şi eu. Tare-i frumos de Crăciun! Îmi amintesc şi eu de când eram copil şi mergeam cu colinda… Şi-acuma vin tare mulţi copii. Eu stau aproape de şosea şi cred că trec vreo 50 de copii în Ajun pe la noi", povesteşte tanti Floarea Ivan.

* Fotografii de Cristian Dumitriu

"Primiţi colindul?"

Am părăsit întinderea albă de la Poiana Stampei, tânjind deja după Crăciunul de aici, cu-atâta bogăţie de zăpadă. În minte mi se derula scenariul serii de Ajun, când în cele şapte sate împrejmuite de munţi va porni colindul. "La-nnoptat, aşa se pleacă la colindat", m-au avertizat localnicii, când gospodinele vor fi terminat de făcut aiturile, pampuştile şi când toată casa va fi gata de primit oaspeţi. Până în crucea nopţii colindătorii vor întreba din poartă-n poartă: "Primiţi colindul?", şi vor bătători omătul din ograda gospodarilor, iar cei cu ursul şi caprele vor face tărăboi până spre dimineaţă. Straşnică noapte urmează să se aştearnă peste sate!

Dumnezeu de la-nceput

Ş-am ajuns seara de ajun

A bătrânului Crăciun

Şi am ajuns seara cea sfântă,

Când colinzile se cântă.

Dumnezeu de la-nceput

Toată lumea o făcut,

L-o făcut şi pe Hristos

Şi pe Adam cel frumos.

Ei după cum au făcut,

Dumnezeu le-a dăruit

Grădiniţa Raiului,

Din toţi pomii să mănânce,

Numai din pom înflorit

Nu mănânce, că-i oprit.

Dar şarpele cel viclean

S-a suit pe-un măr, pe-un ram

Şi-o plecat crenguţa-n jos,

Eva o rupt un măr frumos.

Şi i-a dat şi lui Adam

Din mărul rupt de pe ram.

Adam numai ce-a muşcat,

Dumnezeu l-a şi întrebat:

-Vai, Adame, ce-ai lucrat?

-Doamne, Eva m-a-ndemnat!

Dumnezeu i-a blestemat,

Din Rai afară i-a dat.

La portiţa Raiului

Şade-Adam cu Eva lui

Şi plâng ei cu tânguire

De-a Raiului despărţire.

Raiule, grădină dulce

De la tine nu m-aş duce,

De mireasma florilor,

De zborul îngerilor.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!