Actualitate religioasă
Fotografii: Mircea Popa

Pelerinaj la Biserica „Sfântul Nicolae”-Tabacu

Ioan Bușagă, 20 Iulie 2018

Biserica Ortodoxă a sărbătorit joi, 19 iulie, Aflarea moaștelor Sfântului Cuvios Serafim de Sarov. Singurul locaş din București unde se află spre cinstire un fragment din sfintele sale moaște este biserica Parohiei „Sfântul Nicolae”-Tabacu. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de PS Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

La Biserica „Sfântul Nicolae”-Tabacu, sărbătorirea Sfântului Cuvios Serafim de Sarov a început în ajun, cu slujba Privegherii, iar în ziua de pomenire a Aflării moaştelor sau a canonizării Sfântului Cuvios Serafim în anul 1903, Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de PS Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură, rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Episcop Timotei Prahoveanul a vorbit despre lucrarea duhovnicească a Sfântului Cuvios Serafim de Sarov în pământul Rusiei, amenințat de duhul ateist și secularizant al „Epocii luminilor”. De asemenea, Preasfinția Sa a reliefat nevoința aspră a sfântului cuvios de când a intrat în monahism, din timpul retragerii sale în pustie, respectiv de la finalul vieții sale pământești. „Sfântul pe care îl sărbătorim astăzi a primit la tunderea în monahism numele «Serafim», iar în toată viața lui, ca monah, a fost asemenea Serafimilor care laudă mereu pe Dumnezeu. Poate și de la acest nume, pe care l-a primit la călugărie, avea să dobândească râvna pe care puțini o au în această viață. Viața lui ne spune că se ruga mult înainte de a sluji Sfânta Liturghie, nevoindu-se ca în fapte bune să slujească Domnului și mai ales să se împărtășească cu Trupul și Sângele Lui. Care a fost răsplata acestor îndelungate rugăciuni pe care le-a săvârșit încă din anii tinereții lui? Clipe de înălțare duhovnicească, pe care unii le numesc extaz, și mari bucurii ale Duhului, pe care numai oamenii aleși le au. Era un om care se ruga aproape neîncetat, doar în afară de puținul timp de odihnă pe care îl acorda trupului istovit de atâta nevoință și ascultare. Această aspră nevoință a lui din vremea noviciatului, a slujirii ca diacon și apoi ca preot avea să îi aducă aprige lupte din partea vrăjmașului diavol. Avea, după cum mărturisea el însuși mai târziu, gânduri de slavă deșartă, auzea zgomote infernale și vedea demoni înspăimântători care încercau să-i abată atenția de la viața sa de rugăciune pe care o închina Domnului. De aceea și-a luat o aspră ne­vo­in­ță, și anume vreme de 1.000 de zile a locuit pe o piatră înaltă, stând în picioare, iar alteori în genunchi, rugându-se foarte mult, luptându-se cu aceste gânduri care îi îngreunau lucrarea duhovnicească. În acest timp, a repetat aproape în fiecare clipă cuvintele pe care le știm din Pilda vame­șului și a fariseului: «Dumnezeule,  fii milostiv mie, păcătosului!» (Luca 18, 13)”, a spus PS Părinte Episcop Timotei Prahoveanul.

Un dar neprețuit pentru credincioși

Viețuirea sfântă a Cuviosului Serafim de Sarov, a mai spus Preasfinția Sa, este pildă de urmat pentru fiecare creștin. „Blândețea sa îi schimba pe cei aspri. Umilința pe care o dovedea întotdeauna îi smerea pe cei mândri, împietriți la inimă, iar chilia sărmanului Serafim, după cum îl numeau unii, devenise atunci un pridvor al Împărăției cerurilor, din care oamenii se pregăteau pentru a ajunge îna­intea lui Dumnezeu. […] Unul dintre oamenii importanți ai vremii, un boier care i-a devenit ucenic, l-a întrebat care este scopul viețuirii creștine, iar răspunsul, care este des citat de către slujitorii Bisericii, a fost: «dobândirea Duhului Sfânt». Pentru aceasta el îi îndemna pe oameni să se roage mult, punând mare accent pe rugăciune. Astfel, Sfântul Cuvios Serafim de Sarov este unul dintre marii părinți duhovnicești care ne-au arătat că rugăciunea este cale către Dumnezeu. Dar nu rugăciunea noastră grăbită, de câteva minute, când venim la biserică, ci rugăciunea unei vieți întregi, a unui om care a stat zăvorât ani de-a lungul, a unui om care s-a izolat în pustie sau pe vârful stâncii, simțind dulceața rugăciunii”, a explicat PS Părinte Episcop Timotei Prahoveanul.

La programul liturgic de la Biserica „Sfântul Nicolae”-Tabacu au participat credincioși bucu­reș­teni, dar și dintre cei care aparțin de comunitatea rusă din Bucu­rești. Racla cu fragmentul din sfintele moaște ale Sfântului Cuvios Serafim de Sarov a fost adusă la Bucu­rești în toamna anului 2017 de Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, prezent la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor. „Darul acesta pe care l-a primit biserica în care ne aflăm este și un răspuns al rugăciunii stăruitoare pe care, după modelul Sfântului Serafim de Sarov, părintele Eugeniu (n.r. - Rogoti, parohul Bisericii „Sfântul Nicolae”-Tabacu) a înălțat-o către Domnul, pentru că a dorit de multă vreme, încă de când slujea ca diacon, ca să aducă aici un mic fragment din moaștelor sfântului. Răspunsul pe care Patriarhia Moscovei l-a trimis Patriarhiei Române a fost că moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov vor veni în România cu prilejul primei vizite pe care Patriarhul Kiril o va face Bisericii Ortodoxe Române. Sfântul Serafim, cel atât de îndrăgit de întreaga Biserică Ortodoxă, dar puțin cunoscut la noi și încă puțini știu că se află aici un fragment din sfintele sale moaște, îi ocrotește pe toți cei care se roagă lui. Așa cum răspundea la scrisori fără să le deschidă, așa va răspunde la cererile celor cu inimă curată care se roagă mult și îl urmează măcar în parte, pentru că adevărata urmare a lui Hristos nu este aceea a cuvintelor, ci a faptelor”, a mai spus Preasfinția Sa la finalul Sfintei Liturghii.

În semn de mulțumire pentru prezență și slujire, în numele comunității, pr. paroh Eugeniu Rogoti a dăruit ierarhului o icoană a Sfântului Cuvios Serafim de Sarov și un buchet de flori.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!