Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică Perspective: Gânduri de premianți

Perspective: Gânduri de premianți

Un articol de: Ziarul Lumina - 25 Septembrie 2016

În cadrul Colocviului de literatură creștină „Ridicat-am ochii mei la munți”, ediția a doua, a avut loc și premierea câștigătorilor concursului „Cuvinte din lumină”, organizat de Ziarul Lumina. Doi dintre premianții concursului nostru ne-au împărtășit gândurile lor în ziua festivității de premiere.
Andreea Anghel, 16 ani, elevă la Colegiul Național „Emil Racoviță” din București, câștigătoarea premiului al III-lea, la secțiunea a doua (Eseu, proză scurtă, poezie pentru liceeni):
„Pe la vârsta de 9-10 ani deja citeam destul de mult, citisem mai multe romane, iar într-o zi, am găsit poeziile tatălui meu prin casă, le-am citit și mi-au plăcut foarte mult. Am încercat să-i imit scriitura, dar nu am reușit cu poezia, așa că m-am axat pe proză. M-a descoperit apoi doamna învățătoare în clasele I-IV, unde eram cunoscută pentru cele mai bune compuneri din clasă. Am continuat cu olimpiadele la română, iar în liceu am început să particip la mai multe concursuri. Și când am văzut că îmi sunt recunoscute anumite merite pe care eu nu le cunoșteam, am prins curaj.
Sunt emoționată de primirea acestui premiu... M-am bucurat foarte mult că am cunoscut atâția oameni minunați și creativi, de la care am foarte multe de învățat. Eu sunt mai retrasă de felul meu, și m-am bucurat că nu m-au lăsat deoparte. Sper ca pe viitor să ajung și eu măcar la un sfert, la o jumătate din ce au reușit ei să facă până acum.
Îmi doresc să scriu în continuare, cel mai mult aș vrea să scriu un roman. Am început să lucrez la el, tot pentru un concurs, numai că este de mici dimensiuni, și vreau să-l amplific, ca la sfârșitul clasei a XII-a să pot să-l lansez.
Facultatea pe care o voi urma nu are prea multă legătură cu partea literară. Vreau să urmez ceva în domeniul sportului, întrucât practic karate, însă vreau să continui și cu scrisul în paralel, vreau să le îmbin pe amândouă. Știu, nu prea se potrivește sportul cu scrisul, dar o să le îmbin frumos...”
Nicușor Stroe, preot la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Mangalia, câștigătorul locului I la secțiunea Volum în manuscris:
„Preocuparea și atracția către literatură le-am avut încă din perioada gimnaziului, când am început să încropesc primele versuri. Pe vremea aceea eram ateu, din păcate, cum mulți erau în perioada comunistă. Dragostea de literatură a crescut în timp și s-a îngemănat cu dragostea de Dumnezeu, în momentul fericit în care El s-a apropiat de inima mea. De atunci, și literatura a început să se încreștineze, și ca opțiuni de lectură, și ca scriitură proprie.
Întâlnirea cu ceilalți scriitori la Caraiman a fost minunată. Cred că-mi va trebui ceva timp să decantez fiecare moment, pentru că ele s-au succedat cu o repeziciune mult prea mare pentru profunzimea pe care au conținut-o. Probabil că în timp voi simți dimensiunea și măreția acestei zile.
N-am cuvinte să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a rânduit ca, prin cei care au făcut parte din juriu, să fiu ales pentru locul întâi. Mă simt un pic confuz. Sigur că sunt bucuros, bucuros mai departe de bucuria simplă, însă eu însumi va trebui să caut mult în mine, să cern mult în mine, să curăț, să văd din alte unghiuri cele pe care Dumnezeu le-a pus în mine și care, prin acest semnal, socot eu, le vrea altfel, le vrea mai sus, mai duhovnicești.” (A consemnat Ionuț Aurelian Marinescu)