Perspective: Mulțumesc pentru muzică!

Tudor Călin Zarojanu, 19 Martie 2017

  La 10 ani ascultam la radio îLa microfon, melodia preferată”, muzică ușoară românească, franceză, italiană, rareori altele. Tot cam pe‑atunci au devenit momente‑cheie în casa noastră săptămânalul Concert simfonic de la Ateneu, transmis la televizor joia, la ora 20:00, și, un pic mai târziu, Concertul de Anul Nou de la Viena, respectiv îCerbul de Aur” de la Brașov. La ultimul, ne adunam cu familia vecină, la ei sau la noi, desenam tabele și acordam propriile noastre note, în paralel cu ale juriului! La urmă comparam rezultatele… Câtă lume mai știe că Julio Iglesias a fost acolo, în concurs, la început de carieră, sau lunga listă a vedetelor venite în recital?

Pe la 12 ani am îscăpat” la Beatles și, aproape imediat, la hard rock și la derivatele sale: Led Zeppelin, Deep Purple, Black Sabbath, Jethro Tull, Emerson, Lake and Palmer, Jimi Hendrix, Janis Joplin, Pink Floyd, Queen… Fără a mă îndepărta câtuși de puțin de Mozart, Beethoven, Chopin, și nici de Florin Bogardo, Charles Aznavour sau, mai târziu, Joe Dassin.

La majorat, ai mei mi‑au făcut cadou un pickup și primul meu gând a fost îSlavă Domnului că‑mi place și muzica simfonică!”, pentru că, în plin comunism, era foarte improbabil să fac rost de discuri cu muzica generației mele. Din fericire, mă înșelam: cumpărate - grației îseriei indiene” scoase de EMI în România și mulțumită producției autohtone Electrecord - sau măcar împrumutate, pe acel pickup am ascultat de nenumărate ori A Night At The Opera (Queen), Band On The Run (Wings), Imagine (John Lennon), Transformer  (Lou Reed), Nilson Schmilsson (Harry Nilson), LP‑urile de legendă ale trupei Phoenix și multe alte albume, plus discuri îsingle” la fel de valoroase. Între timp, descoperisem și folkul, prin Marcela Saftiuc și
Mircea Florian inițial, prin mulți alții ulterior.

Aveam deja, de la 17 ani, permis la Biblioteca Municipală Mihail Sadoveanu (îl am și‑acum!) și, după ce am primit pickupul, am început să împrumut, pe lângă cărți, și discuri cu muzică simfonică, descoperind fascinat, pe lângă ceea ce știam deja, Simfonia a IX‑a Din lumea nouă  (joc de cuvinte doar în română!) a lui Dvorak sau Rapsodia albastră a lui Gershwin.

Dar tata cânta la pian și romanțe ale Ioanei Radu, revelionul TV nu era de conceput fără Gică Petrescu, la Teatrul Mic am ascultat cele 7 balade ale lui Tudor Gheorghe, care abia se lansa, iar la Ateneu Rapsodia pentru nai, cor și orchestră a lui Gheorghe Zamfir, așa încât toți aceștia și genurile lor s‑au adăugat sferei mele muzicale. Ca să nu mai spun că la Teatrul îL.S. BulandraÎ se juca piesa îCum se numeau cei 4 Beatles”, plus spectacolul îMuzică și poezie”, ambele cu Florian Pittiș, despre care se știa că are cea mai mare colecție de LP‑uri din țară…

Nu e de mirare, așadar, că mult mai târziu, când am învățat să descarc muzică de pe net, având la ora aceea câteva sute de casete audio și zeci de discuri, am început prin a căuta punctual câte un titlu - căci nu puțini sunt cei care au creat o singură piesă memorabilă, dar aceea superbă! - și, după ce am cam terminat, am continuat cu Angela Similea, Boney M sau Garry Glitter, pe care la vremea lor nu‑i prea ascultam! Plus Apassionata, Rapsodia ungară nr. 2 de Liszt (tema filmului Piesă neterminată pentru pianină mecanică, ani întregi m‑am străduit s‑o identific!) și alte asemenea…

Vreau doar să mă laud, sau există o morală a acestor rânduri? Da, există o morală: muzica e minunată și genul muzical contează prea puțin! Bach, Toto Cutugno și Chick Coreea au loc berechet, fără să se deranjeze unii pe alții, într‑o inimă iubitoare de melodie. Și poate că nimeni n‑a spus‑o mai frumos decât ABBA: îÎți mulțumesc pentru muzică, melodiile pe care le cânt,/ Îți mulțumesc pentru toată bucuria pe care o aduce,/ Cine poate trăi fără ea?, sincer mă‑ntreb,/ Ce‑ar fi viața?/ Ce‑am fi noi fără un cântec sau un dans?/ Așa că‑ți mulțumesc pentru muzică,/ Pentru că mi‑ai dăruit‑o”.

Am tradus versurile așa cum le‑am găsit, nu mi‑am permis să schimb ortografia, dar sunt sigur că de fapt ar trebui scris îAșa că Îți mulțumesc”…


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!