Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Pluralismul religios, o încercare de a-l înţelege pe celălalt

Pluralismul religios, o încercare de a-l înţelege pe celălalt

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Societate
Un articol de: Cătălin Grumeza - 20 Septembrie 2011

Pluralismul religios, cu amploarea pe care a luat-o în urma emigrărilor din ultimii ani, creează de multe ori dificultăţi reprezentanţilor religiilor tradiţionale, care sunt puşi în situaţia de a se accepta. Problema care se pune este până unde poate înainta această acceptare. Principala reticenţă care pluteşte asupra acestei situaţii vizează în fond amestecurile doctrinare, care reprezintă un risc pe care nu şi-l asumă nici una dintre religiile respective.

O situaţie de acest gen se întâlneşte la noi în ţară în Dobrogea. Un studiu efectuat de către Institutul de Geografie al Universităţii Münster, din Germania, realizat în localităţile dobrogene Medgidia şi Cobadin relevă faptul că dialogul paşnic şi buna convieţuire între locuitorii de diferite etnii şi religii sunt nişte realităţi care confirmă o perspectivă acceptabilă asupra a ceea ce înseamnă pluralismul religios. Recunoscută ca zona cu cel mai bogat mozaic etnic din România, Dobrogea este prezentă în studiul menţionat doar prin populaţiile creştin-ortodoxe şi musulmane, din care fac parte români, bulgari, aromâni, lipoveni, romi, maghiari, germani, italieni, tătari, turci, romi musulmani. Un aspect al vieţii religioase îl constituie sărbătorile, petrecute în general în cadrul familiei, dar şi cu participarea vecinilor, prietenilor chiar şi în cazul în care nu au aceeaşi apartenenţă religioasă. La biserică, respectiv moschee merg separat, în schimb, acasă se oferă vecinilor şi prietenilor specialităţi culinare. "De sărbători îmi aduce şi ea, îi duc şi eu. Şi ele (musulmancele) fac ouă roşii de Paşti, noi facem baclava de bairamul lor. Şi la nunţi vin, la parastase dacă îi chemi vin, dar nu intră în biserică", spune Pepa Ianuş, aromâncă din Cobadin, în vârstă de 70 de ani.

Adevărata libertate începe abia după înţelegerea sensului vieţii

Pluralismul religios trebuie abordat în primul rând din perspectiva libertăţii personale. Democraţia nu poate exista fără libertate, iar libertatea nu poate exista fără democraţie, iar drepturile cetăţeanului nu se pot manifesta decât în democraţie şi libertate.

Prin libertatea conştiinţei se înţelege libertatea de a acţiona în acord cu propria conştiinţă a convingerilor morale şi ideologice. Libertatea individuală nu poate fi nemărginită, dar aceleaşi forţe care fac necesară apariţia unor limite pot, dacă sunt lăsate să acţioneze, să restrângă insuportabil sfera libertăţilor omeneşti. Conceptul de libertate a avut de-a lungul istoriei utilizări multiple, uneori contradictorii. Pentru înţelegerea corectă a semnificaţiei acestui concept este nevoie să se cunoască contextul (filozofic) în care a fost folosit. Criteriul cel mai sigur pe baza căruia judecăm dacă o ţară e cu adevărat liberă sau nu este gradul de siguranţă de care se bucură minorităţile, totodată libertatea fiind condiţia esenţială şi apărătoarea religiei.

Libertatea Bisericii nu constă nicidecum numai în eliberarea de sub tutela unor puteri pământeşti supraordonate şi prin aceasta, şi într-o luare în stăpânire a puterilor respective: exemplu, libertatea învăţământului religios.

Din punct de vedere ortodox, libertatea înseamnă acea libertate pe care Hristos - Omul a câştigat-o, asumând şi transfigurând prin jertfa sa natura umană, dându-i posibilitatea de a beneficia de necondiţionarea sa prin trăirea vieţii în perspectiva eshatologică.

De la libertatea în Hristos pe care omul o poate dobândi în chip liturgic-eclesial, de-a lungul istoriei creştine acesta a trecut la libertatea văzută în perspectivă psihologică, sociologică sau a diferitelor etici, libertate ce se poate rezuma în definiţia: "libertatea este necesitatea înţeleasă şi devenită conştientă". Suntem liberi în măsura în care ştim că suntem liberi, în măsura în care avem conştiinţa libertăţii şi conştienţa conştiinţei libertăţii.

A avea o mai mare libertate de a face lucrurile pe care o persoană are motive să le preţuiască este un proces important în sine pentru libertatea generală a persoanei şi la fel de important în creşterea oportunităţii persoanei de a avea rezultate valoroase.

În faţa lui Dumnezeu nu există nici greci, nici barbari, nici bogaţi, nici săraci, iar sclavul este tot atât de bun ca şi stăpânul său, dat fiind că toţi oamenii sunt liberi prin naştere; toţi sunt cetăţeni ai acelui polis universal ce cuprinde lumea întreagă, fraţii unei singure familii şi copii ai lui Dumnezeu. Adevărata libertate presupune constrângerea interioară şi exterioară, ascultarea conştiinţei, responsabilitate şi demnitate, care permit omului să acţioneze ca şi chip şi asemănare cu Creatorul, şi totodată aduce în atenţie diversitatea şi pluralismul pe care orice societate democrată îl promovează.

Diversitatea fenomenului religios, regresul Bisericilor istorice, apariţia noilor credinţe în afara religiilor tradiţionale organizate instituţional, ca şi dezvoltarea unei veritabile pieţe religioase, toate acestea definesc societatea contemporană. Această diversitate, generată de secularizare, globalizare şi de modificările demografice, se extinde în sfera valorilor, a concepţiilor despre lume şi viaţă, a moralităţii şi a practicilor religioase. În comunităţile umane se întâlnesc creştini, evrei, musulmani, hinduşi, budişti, confucianişti, atei şi agnostici nu doar într-o proximitate spaţială, ci şi în inter-relaţii complexe de natură economică, politico-socială şi cultural-religioasă.

Pentru o mai bună înţelegere a conceptului, el este adesea asociat domeniului la care se referă: pluralismul cultural, pluralismul ideologic, pluralismul politic, pluralismul etnic sau pluralismul religios.

Spiritualitatea contemporană este, între altele, una pluralistă

Prezenţa noilor mişcări religioase pe piaţa religiilor din ţara noastră demonstrează fără nici un dubiu că peisajul religios românesc nu a rămas impermeabil la influenţele globalizării şi că acesta se află într-un proces continuu de pluralizare şi diversificare.

Spiritualitatea contemporană este între altele una esenţialmente pluralistă, străină exclusivismelor unilateralităţilor, tendinţelor simplificatoare de orice fel. Pluralismul în general implică o mare doză de relativism, admiterea particularităţii, condiţionalităţii adevărului, recunoaşterea caracterului justificat al abordării aceloraşi probleme sau fenomene socio-umane din unghiuri de vedere şi cu instrumente cognitive diferite.

Pluralism religios în societatea modernă presupune faptul că nu mai există o singură tradiţie religioasă sau religie dominantă. Într-o astfel de conjunctură există mai multe puncte de vedere disponibile, astfel încât membrii societăţii pot opta liberi pentru una sau alta dintre convingerile religioase, iar aceste interpretări (religii) sau instituţii religioase (biserici) concurează pe piaţa liberă a ideilor religioase. În societăţile moderne, pluraliste, religiile pot juca un rol vital ca furnizoare de sens şi semnificaţii pentru cei care le îmbrăţişează.

În contextul diversităţii etnice, religioase şi culturale apar probleme legate de natura societăţii care înglobează aceste diferenţe. Din perspectivă istorică şi teologică, atât lumea religioasă, cât şi cea seculară au răspuns diferit la problemele ridicate de pluralismul religios. Un efort pentru înţelegerea pluralismului religios nu înseamnă nici relativism, nici renunţarea la ataşamentul faţă de propria credinţă, ci reprezintă un pas necesar pentru ancorarea în realităţile contemporane. Într-o societate pluralistă, disputele religioase tind să contribuie la dezvoltarea unui consens suprapus, reflectând percepţiile morale şi credinţele tuturor comunităţilor care o alcătuiesc.

În teologia ortodoxă, alegere înseamnă că fiecare persoană umană are posibilitatea de a-şi exprima credinţa; acelei persoane i se permite să-şi reflecte felul unic de a fi, de a înţelege şi de a fi dispusă să acţioneze. Toleranţa este o precondiţie necesară a dialogului autentic; oamenilor li se cere să acorde celor cu care nu sunt de acord acelaşi respect pe care ei înşisi speră să-l primească.

Astfel, pluralismul este o provocare şi nu se rezumă numai la adoptarea unei atitudini tolerante, ci la o încercare activă de a-l înţelege pe celălalt.