Nici nu se putea un titlu mai potrivit pentru această carte recent apărută, în anul 2023, la Editura Zbor, editura Liceului Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”. Cartea doamnei Ivona Boitan, „Povești
Poezia Vechiului Testament: „Iar ei l-au aruncat într-o groapă cu lei”
Şi era un balaur mare într-un loc şi-l cinsteau pe el Babilonenii. Şi a zis regele către Daniel: Oare vei zice că şi acesta este de aramă? Acesta este viu şi mănâncă şi bea, nu vei mai putea zice că şi acesta nu este dumnezeu viu; deci închină-te lui.
Şi a zis Daniel: Domnului Dumnezeului meu mă voi închina, că Acela este Dumnezeu viu; iar tu, o, rege, dă-mi slobozenie şi voi omorî balaurul fără de sabie şi fără de toiag. Şi a zis regele: Ți-l dau ţie. Şi a luat Daniel răşină şi seu şi păr şi le-a fiert la un loc şi a făcut cocoloaşe şi le-a aruncat în gura balaurului şi, mâncând, a plesnit balaurul.
Şi a zis Daniel: Iată închinăciunile voastre. Şi când au auzit Babilonenii, s-au mâhnit foarte şi s-au pornit împotriva regelui. Şi au zis: Iudeu s-a făcut regele; pe Bel l-a stricat, pe balaur l-a omorât şi pe preoţi i-a tăiat. Şi, venind la rege, i-au zis: Dă-ne nouă pe Daniel; iar de nu, te vom ucide pe tine şi casa ta. Şi văzând regele că se pornise asupra lui foarte, şi silit fiind, a dat lor pe Daniel. Iar ei l-au aruncat într-o groapă cu lei, şi a fost acolo şase zile.
Şi erau în groapă şapte lei, şi le da lor pe zi două trupuri de osândiţi şi două oi; iar atunci nu le-au dat lor nimic, ca să mănânce pe Daniel. Şi era atunci Avacum prooroc în ţara Iudeilor şi acela fiersese fiertură, şi a pus pâine în scafă, şi mergea la câmp să ducă secerătorilor. Şi a zis îngerul Domnului către Avacum: Du prânzul care-l ai, în Babilon, lui Daniel, în groapa leilor. Şi a zis Avacum: Doamne! Babilonul nu l-am văzut şi groapa n-o ştiu unde este! Şi l-a luat îngerul Domnului de creştet şi, ţinându-l de părul capului său, l-a pus în Babilon deasupra gropii, întru repeziciunea duhului său.
Şi a strigat Avacum zicând: Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ţi-a trimis-o ţie Dumnezeu. Şi a zis Daniel: O, Ţi-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, şi n-ai părăsit pe cei care Te caută şi Te iubesc pe Tine! Şi s-a sculat Daniel şi a mâncat; iar îngerul Domnului îndată a dus pe Avacum la locul său.
Iar regele a purces a şaptea zi să plângă pe Daniel, şi a venit la groapă, s-a uitat înăuntru, şi iată Daniel şedea. Şi a strigat regele cu glas mare, zicând: Mare eşti, Doamne Dumnezeul lui Daniel! Şi nu este altul afară de Tine. Şi l-a scos pe el din groapă; iar pe cei care voiseră pieirea lui i-a aruncat în groapă, şi i-au mâncat leii dinaintea lui.
(Fragment din
„Istoria omorârii balaurului
și a sfărâmării lui Bel")