Reportaj
Popas la poarta dinspre cer a orașului

Popas la poarta dinspre cer a orașului

Victor M. Ionescu, 27 Septembrie 2018

Parohia „Sfinții Ilie și Ioan Botezătorul”-Prăjani se află chiar la intrarea în orașul Slănic din județul Prahova. Aparține de Protoieria Vălenii de Munte, din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor, și este, prin pitoreasca așezare geografică și pacea ances­trală care domnește în zonă, un loc cu adevărat binecu­vântat. Un loc sfințit și de prezența tânărului preot Iulian Costache, cel care asigură asistența spirituală și păstorește pe calea mân­-tu­irii, din primăvara anului tre­cut, cu râvnă și drag de oameni, aproximativ 400 de familii.

Prima oară am poposit la Biserica „Soborul Sfântului Ioan Botezătorul”-Prăjani într-o dimineață de duminică din miezul acestei veri, pentru a participa la Sfânta Liturghie. Până să intrăm în biserică am fost plăcut surprinși de ordinea și cură­țenia ce domneau jur-împrejurul nostru, semn că ne aflam în fața unui locaș de închinare gospodărit de un preot vrednic. Apoi, după ce am urcat panta către biserică, am descoperit o superbă troiță dedicată eroilor neamului și gândul ne-a dus imediat la cuvintele Majestății Sale Regele Mihai, cel care, în discursul istoric de la Parlamentul României, din data de 25 octombrie 2011, a spus, printre altele: „Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul!”

Arc peste timp

În vechime, biserica de la Prăjani a purtat şi hramul „Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul”, iar dacă vom coborî mai adânc pe nesfâr­șita cărare a timpului, vom constata că primele informații despre viața bisericească de aici apar în anul 1797, când Biv-Vel Clucerul a primit în arendă Ocna Slănic și s-a obligat să ridice aici o biserică. Finalizată în anul 1800, ea a purtat hramul „Sfinții Trei Ierarhi”. Despre actuala Biserică „Sfântul Ioan” din Prăjani aflăm, dintr-o primă pisanie, că a fost ridicată din temelie în anul 1864, din cărămidă, pe locul uneia mai vechi și a fost sfințită la 6 decembrie 1865. Reparată în totalitate prin truda şi râvna preotului iconom stavrofor Atanasie Petrescu, biserica a fost redeschisă la 1 decembrie 1912, în timpul păstoririi Mitropolitului Conon Arămescu-Donici.

Revenind la momentul primei noastre vizite, ne amintim și acum, cu duhovnicească bucurie, de slujba Sfintei Liturghii, oficiată de tânărul preot de numai 29 de ani, care ne-a impresionat prin modul impecabil în care s-a prezentat la toate capitolele: slujire liturgică, ținută, atitudine și limbaj, ultimul pus în evidență mai ales prin cuvântul de învă­țătură, care ne-a mers direct la „casa sufletului”. După ce ne-a miruit, l-am felicitat pe părintele Iulian pentru duminica de sfin­țenie pe care ne-a oferit-o. „Să-I mulțu­mim, împreună, Domnului, că de la El vin toate, și inima smerită, și Logosul inspirat și, în general, toate lucrurile bune care se întâmplă în viața noastră…” - a sunat răspunsul sfin­ției sale.

Permanenta slujire

Părintele Iulian nu-L slujește pe bunul Dumnezeu numai din fața Altarului. Tânărul preot se află într-o permanentă activitate, într-o mișcare continuă, preocupat să rezolve repede și bine problemele gospodărești ale parohiei. Care nu sunt nici ușoare, nici puține. Dar, sprijinit cu râvnă şi dragoste de enoriași, precum și de unii dintre consilieri, a reușit, în mai puțin de un an și jumătate, să facă din biserica parohială o adevărată bijuterie. Au fost schimbate dulapul de la proscomidiar, lampadarul de la Sfânta Masă și acoperămintele din Sfânta Biserică, a fost amenajată o cancelarie parohială, dotată cu un birou şi două scaune din lemn și s-a construit o scară nouă pentru accesul în cafas. Mai mult decât atât, la începutul acestui an, biserica parohială a fost înzestrată cu un sistem de sonorizare (stație, două boxe, un media player, un player wirless pentru microfoane, precum şi patru microfoane, din care două fixe şi două mobile), iar în luna mai au fost confecționate două cutii din lemn lăcuit, având rol de suporți pentru prapori. La urmă, dar nu în ultimul rând, amintim aici dorința majorității enoriașilor, în frunte cu preotul paroh, de a obține finanțare pentru construirea unei capele mortuare, atât de necesară oricărei biserici.

Toate acestea ne-au fost povestite de părintele Iulian în timp ce căra ciment cu roaba, fiindcă Sfinția Sa nu s-a sfiit să pună umărul și să muncească zile întregi alături de meșterii care executau lucrări interioare și exterioare la casa parohială, aceasta fiind afectată aproape în totalitate de igrasie. Nici nouă nu ne-a fost ușor să-i consemnăm spusele, fiindcă părintele Iulian nu este genul de om care vorbește mult pentru că, afirmă sfinția sa, „suntem ceea ce facem și, din­colo de vorbe, faptele sunt cele care ne prezintă și ne reprezintă atât în viața aceasta, pământească, cât și în cea viitoare”.

Întrajutorare

Sigur că gospodarul Iulian Costache îl completează în mod fericit pe duhovnicul Iulian, cel care, zi și noapte, este alături de credincioși la bine și la greu, le arată și netezește calea către mântuire și, desigur, aduce co­munității în mijlocul căreia viețuiește vestea bună a Evangheliei Mântuitorului Hristos. La inițiativa sfinției sale sunt organizate deplasări periodice cu ajutoare alimentare la domiciliile enoriașilor cărora soarta nu le-a surâs, iar anul trecut s-au desfă­șurat în biserică, după slujba parastaselor de sâmbăta, cateheze pentru copii și adulți. De asemenea, având sprijinul nepre­cupețit al unor enoriași inimoși, părintele este hotărât să permanentizeze în fiecare an, de sărbătoarea Nașterii Domnului, oferirea pachetelor cu haine, alimente și dulciuri celor aproximativ 60 de copii proveniți din familii nevoiașe. Cel mai mult ne-a impresionat însă decizia părintelui Iulian de a se deplasa la domiciliile celor aproape 60 de enoriași foarte în vârstă ori răpuși la pat de boli și sufe­rințe ce nu le permit să se deplaseze nici măcar în propria casă. Pe fiecare dintre aceștia tânărul preot îi cercetează, îi spovedește și îi împărtășește din 40 în 40 de zile.

Revistă parohială

Dintre toate realizările Parohiei „Sfinții Ilie și Ioan Botezătorul”-Prăjani vom stărui asupra unei inspirate inițiative a părintelui predecesor Valentin-Adrian  Mihai, preluată și dezvoltată de actualul paroh, care ne-a oferit câteva detalii în acest sens: „Fiind o parohie formată din enoriași vârstnici, care nu se pot deplasa la biserică pentru a participa la sfintele slujbe, era neapărat nevoie de un vector care să ducă informația și învățătura din biserică în casele celor bolnavi, bătrâni ori la credincioșii care, din motive binecuvântate, nu pot participa duminica la Sfânta Liturghie. Iar revista parohială „LOGOS”, care apare săptămânal, prin strădania noastră și ajutorul neprecupețit al unor tineri entu­ziaști și iubitori de Dumnezeu, tocmai asta face…”

Am lecturat câteva dintre aceste publicații - ultima fiind nr. 221/anul V/din 2 septembrie 2018 - și ne-am bucurat că am găsit pe filele frumos tipărite pericope evanghelice, psalmi, învă­țături filocalice, fragmente din învățăturile sfinților părinți ori ale marilor duhovnici români, rugăciuni folositoare și fragmente din Catehismul Bisericii Ortodoxe al Sfântului Nicolae Velimirovici. Și, în fiecare revistă, pe prima pagină, câte un citat care merge direct la inima cititorului. Iată trei dintre acestea, regăsite în trei reviste diferite: „Fericit cel care caută la sărac și la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul” (Sfântul Proroc David), „Lasă-l pe Dumnezeu să-ți rotunjească sufletul prin încercări. Nu te supăra pe El, nu te răzbuna pe El, că te răzbuni pe tine” (Părintele Ioan Iovan) și „Prieten bun, câștigă-ți plânsul și «rugăciunea lui Iisus», căci plânsul stinge focul veșnic, iar ruga te înalță sus” (Sfântul Ioan Iacob Hozevitul).

Dacă vă veți afla vreodată în Slănic Prahova și veți simți nevoia să vă opriți pentru a vă ruga stăruitor ori numai pentru a medita într-o oază de liniște și pace duhovnicească, Biserica „Sfântul Ioan”-Prăjani, de pe strada Brâncoveanu nr. 111, este un binemeritat popas. Dincolo de vizita propriu-zisă a locașului de rugăciune, suntem convinși că și domniile voastre veți fi impresionați de ordinea și curățenia care domnesc în curtea bisericii, de toate lucrurile minunate și lucrările durabile care se întâmplă aici și, nu în ultimul rând, de florile din curtea bisericii care zâmbesc spre cerul din care le privește, cu drag, chiar Cel care a creat lumea, oamenii și perena lor frumusețe.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!