Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Posibile complicaţii în litiaza renală

Posibile complicaţii în litiaza renală

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Doina Dumitriu - 02 Noiembrie 2011

Litiaza renală se manifestă prin durere lombară sau cu localizare atipică (toracică, apendiculară, tulburări digestive, hematurie microscopică). Factorii care pot influenţa evoluţia şi prognosticul bolii sunt: natura litiazei, dimensiunile, forma, situaţia topografică a calculului, numărul, gradul de obstrucţie a căilor urinare, prezenţa sau absenţa infecţiei şi riscul de recidivă.

Litiaza renală este o afecţiune caracterizată prin formarea de calculi (denumiţi popular pietre) la nivelul rinichilor. Dacă apare migrarea unui calcul, se instalează un sindrom dureros, provocat de creşterea brutală a presiunii în bazinet.

Criza dureroasă debutează de obicei brusc, în regiunea lombară, iradiind către abdomen, organele genitale (scrot, vulvă) şi faţa internă a coapsei (regiunea inghinală). Durerea are caracter de colică, în unele cazuri fiind foarte puternică. Pe măsură ce calculul înaintează pe căile urinare, sediul durerii se deplasează. Colica renală încetează atunci când calculul se evacuează în vezică sau, dacă este angajat în ureter, este iarăşi împins la locul de plecare.

Calculul poate intra în căile urinare şi atunci crizele dureroase se succed, fiind urmate de scurte perioade de acalmie, însă pe un fond dureros. În timpul colicii renale, bolnavul este neliniştit, agitat, putând prezenta uneori chiar stare de colaps. Colica renală poate fi declanşată de oboseală, eforturi, călătorie cu motocicleta sau un alt vehicul.

În timpul sindromului dureros, bolnavul se prezintă la medic. Acesta va efectua o anamneză şi va realiza examenul fizic al bolnavului, constatând sensibilitate la nivelul regiunii lombare şi dureri în punctele paraombilicale, atât la palpare, cât şi la percuţie.

Dacă la unii bolnavi afecţiunea este benignă, având manifestări episodice, la cei mai mulţi evoluţia şi prognosticul pot fi severe, din cauza complicaţiilor. Factorii care pot influenţa evoluţia şi prognosticul sunt: natura litiazei, dimensiunile, forma, situaţia topografică a calculului, numărul, gradul de obstrucţie a căilor urinare, prezenţa sau absenţa infecţiei şi riscul de recidivă. Cu privire la natura litiazei, se ştie că cea mică este mai bine tolerată, mai puţin dureroasă, iar tratamentul de dizolvare a calculului este eficace.

De o mare importanţă este gradul şi durata obstrucţiei, deoarece atunci când este severă şi sus situată poate duce la o distrugere nefronică ireversibilă. Nu rareori evoluţia şi prognosticul sunt influenţate de apariţia infecţiei urinare, care poate duce în final la o pielonefrită cronică, iar bolnavul, odată diagnosticat cu litiază renală, va trebui avertizat că recidivele sunt frecvente.