Repere şi idei
Post de serviciu „mama”

Post de serviciu „mama”

Augustin Păunoiu, 19 Iunie 2017

La un centru de recrutare al forțelor de muncă s-a dat un anunț care a fost pus pe internet și a apărut și în ziare. Titlul ales pentru jobul disponibil se chema director de operații. Pentru acest post puteau aplica numai persoane de genul feminin. Au început să sune telefoanele pentru angajare și a fost organizată o sesiune de interviuri.

Cel care făcea recrutarea a prezentat candidatelor postul astfel: „Nu este doar un loc de muncă, ci probabil cel mai important lucru pe care îl puteți face în viață.

Responsabilitățile și cerințele sunt destul de ample. Pentru acest post e nevoie să puteți lucra stând în picioare cea mai mare parte a timpului sau chiar tot timpul. Constant în picioare”.

Intervievatele începuseră deja să murmure. „Câte ore pe zi va trebui să stăm în picioare?”, a întrebat cineva.

Recrutorul a continuat nestingherit: „De la 135 de ore pe săptămână până spre nelimitat. Practic, 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână”.

„Acest job nu are deloc pauze?”, a mai replicat o candidată.

„Exact, nu există pauze disponibile.” „Dar acest lucru nu este legal. Să nu poți lua prânzul nu mi se pare în regulă”, s-a indignat altcineva. „Nu, puteți lua prânzul, dar numai după ce asociatul a terminat de luat masa.”

„Da, e un job dificil”, oftară câteva intervievate.

„Pentru acest post este nevoie de abilități excelente de negociere și relații interpersonale. De fapt, căutăm o persoană care să aibă calificări în medicină, finanțe, artă culinară. Asociatul are nevoie de atenție constantă. Uneori, va fi nevoie să stați cu asociatul pe timpul nopții. Trebuie, așadar, să fiți capabile să lucrați într-un mediu cam haotic. Dacă aveți viață personală, veți fi nevoite să cam renunțați la ea. Nu vor exista vacanțe. De Crăciun, de Anul Nou, de Paști, volumul de muncă va crește. Și toate acestea, cu o dispoziție zâmbitoare. Jobul trebuie prestat 365 de zile pe an.” „Asta e o cruzime fără margini. Nu cred că veți avea nici o angajată pentru acest post. Nu. E inu­man. E o nebunie”, strigară toate în cor.

„Să știți că există și satisfacții”, liniști recrutorul mulțimea agitată. „Legăturile semnificative pe care le creați și sentimentele obținute din ajutorarea asociatului sunt semnificative. Acum, la final, să vorbim despre salariu. Postul nu va fi plătit absolut deloc.”

„Cum, să lucrăm complet gratuit? În nici un caz.”

Recrutorul își terminase prezentarea. „Dacă v-aș spune că există cineva care, chiar în acest moment, ocupă acest post? De fapt, milioane de oameni.” „Cine, cine?” „Sunt mamele! Mamele noastre.”


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!