Postul Crăciunului, timp de înfrânare și sporire duhovnicească

Postul Crăciunului, timp de înfrânare și sporire duhovnicească

Pr. Ciprian Bâra, 14 Noiembrie 2018

Ne aflăm la începutul Postului Crăciunului, perioadă duhovnicească şi liturgică plină de semnificaţii din timpul anului bisericesc, ce ne conduce spre slăvitul praznic al Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Biserica a rânduit acest timp duhovnicesc de nevoinţă sufletească şi trupească a credincioşilor, aceştia fiind chemaţi să participe la sfintele slujbe, să lupte cu ispitele şi patimile, să cultive virtuţile creştine, să se spovedească şi să primească Preacuratele Taine. Despre istoricul și semnificațiile Postului Nașterii Domnului și despre durata și modul de postire în această perioadă ne-a vorbit pr. lector dr. Lucian Petroaia de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București.

Preacucernice părinte, relatați-ne câteva aspecte privind istoricul postului rânduit de Biserica Ortodoxă în cinstea praznicului Nașterii Domnului.

Încă de la început, Biserica s-a preocupat în mod deosebit pentru a stabili regulile de postire, primele precizări fiind formulate în secolul al II-lea. „Didahia celor 12 Apostoli”, „Constituţiile Apostolice” şi „Canoanele Apostolilor” reprezintă primele surse de mare autoritate privind postul creştin, cu referiri exacte la postul catehumenilor, ­înainte de Botez, la postul candidaţilor la Hirotonie şi la postirile cu care erau îndatoraţi penitenţii sau, şi mai important, rânduind miercurea şi vinerea ca zile săptămânale de post. Spre secolul al IX-lea, cele mai multe dintre rânduielile legate de post erau bine puse la punct şi generalizate în Biserică. Singura diferenţă de la o zonă la altă era perioada de postire: unii creştini posteau doar şapte zile, alţii posteau şase săptămâni! În vederea uniformizării, la nivelul întregii Ortodoxii, perioada Postului Crăciunului, aşa cum o avem astăzi (între 15 noiembrie şi 24 decembrie), a fost stabilită în anul 1166, în cadrul unui Sinod local de la Constantinopol, în vremea Patriarhului Luca Hrisoverghi, în acelaşi context stabilindu-se şi alte aspecte formale despre modul de postire, despre dezlegările din acest răstimp.

Are Postul Crăciunului şi semnificaţii mai puţin cunoscute?

Postul Crăciunului este considerat unul dintre posturile mari ale Bisericii Ortodoxe, pe care creştinii îl ţin cu nădejdea unei trăiri adânci a slăvitului praznic al Naşterii Domnului. Acest post are multiple şi profunde semnificaţii duhovniceşti. Perioada dinaintea Crăciunului simbolizează, pe de o parte, timpul în care omenirea aştepta venirea lui Mesia; Sfinţii Părinţi numesc acea perioadă timpul cel umbros al aşteptării lui Mesia. Alţi tâlcuitori bizantini arată că Postul Crăciunului ar simboliza postirea pe care şi-au asumat-o, la timpul lor, patriarhii, prorocii şi drepţii Vechiului Testament. În special este evocat prorocul Moise, cel care a postit 40 de zile pentru a se învrednici a primi tablele Legii pe Sinai. Sfântul Simeon al Tesalonicului spune că, în Postul Crăciunului, între oamenii care postesc Se sălăşluieşte Cuvântul lui Dumnezeu şi precizează că nu este vorba de Cuvântul scris, ci de Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul, Care Se Întrupează din Maica Domnului.

Părintele Cleopa, marele duhovnic român, considera acest post ca fiind absolut necesar pentru trăirea cu dulceaţă duhovnicească a sărbătorii Naşterii Domnului.

Vă rugăm, vorbiţi-ne despre durata și modul de postire în Postul Crăciunului

Ca extreme temporale, Postul Crăciunului este cuprins între 15 noiembrie şi 24 decembrie. De regulă se „lasă sec” în seara zilei de 14 noiembrie şi se posteşte până în 24 decembrie, inclusiv.

Ca mod de postire, beneficiem de precizări foarte clare. Pe întreaga durată a Postului Naşterii Domnului nu se consumă carne, produse lactate şi ouă. Este însă dezlegare la peşte în anumite zile. În zilele de luni, miercuri şi vineri se posteşte mai aspru (se ajunează) până spre ceasul al IX-lea (ora 15.00), când se consumă puţină mâncare uscată şi legume fierte fără untdelemn. În zilele de marţi şi joi se posteşte cu ulei şi se poate gusta puţin vin. După 21 noiembrie, sâmbăta şi duminica se poate mânca peşte, în afară de perioada dintre 20 şi 25 decembrie, când postul devine mai aspru.

Dacă lunea, marţea sau joia este serbarea vreunui sfânt cu doxologie mare, creştinii au dezlegare la peşte; miercurea şi vinerea, în acest caz, se dezleagă doar la untdelemn şi vin şi se mănâncă numai o dată pe zi. Dacă miercuri şi vineri se întâmplă pomenirea unui sfânt cu priveghere, ori hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, dar şi la peşte şi vin. Dezlegare la peşte se dă, de asemenea, la praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), în orice zi ar cădea. În ultimii ani, calendarul nostru ortodox, prin implicarea Comisiei liturgice a Sfântului Sinod, notează explicit zilele cu „dezlegare la peşte”. Anul acesta, de exemplu, sunt dezlegări la peşte în următoarele zile din Postul Crăciunului: 21 noiembrie (Vovidenia), 24 şi 25 noiembrie (sâmbătă şi duminică), 30 noiembrie (Sfântul Ap. Andrei), 1 şi 2 decembrie (sâmbătă şi duminică), 3 decembrie (Sfântul Cuv. Gheorghe de la Cernica), 4 decembrie (Sfânta M. Mc. Varvara), 6 decembrie (Sfântul Ier. Nicolae), 7 decembrie (Sfânta Mc. Filofteia), 8 şi 9 decembrie (sâmbătă şi duminică), 13 decembrie (Sfântul Ier. Dosoftei), 14 şi 15 decembrie (sâmbătă şi duminică), 18 decembrie (Sfântul Cuv. Daniil Sihastrul), iar în enoriile respective şi în alte zile când se întâmplă prăznuirea hramurilor unor biserici (de exemplu, 12 decembrie, Sfântul Ierarh Spiridon).

Ziua Ajunului Crăciunului, 24 decembrie, are un caracter special, ţinându-se cu post mult mai aspru decât toate cele anterioare. În această zi, în biserici se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, mărturie a timpului când catehumenii se pregăteau de primirea Tainei Botezului şi de prima lor Sfântă Împărtăşanie, în însăşi ziua praznicului. În ziua Ajunului, marcată de tradiţii româneşti foarte frumoase, creştinii gustă foarte puţin, doar seara, din bob înmuiat, grâu fiert cu puţină miere. Acestea amintesc de postul prorocului Daniel şi al celor trei tineri (Anania, Azaria şi Misail), în Babilon, care, deşi întemniţaţi şi înfometaţi, s-au arătat „mai frumoşi decât cei hrăniţi cu multe desfătări”. În unele părţi ale ţării, în această zi se gustă din îscutecele Domnului”, un preparat specific, cu foi, nucă, miere şi arome, ce aminteşte de Naşterea Pruncului Iisus în peştera din Betleem.

Toată perioada Postului Crăciunului este, deci, un timp de exersare a puterilor sufleteşti şi chiar a limitelor fizice, de privaţiuni alimentare, de intensificare a programului de rugăciune şi de înmulţire a faptelor bune. În tot acest exerciţiu ascetic de şase săptămâni, este foarte importantă dorinţa duhovnicească a fiecărui creştin de a jertfi câte puţin din ale sale, limitându-şi confortul şi îndestularea gastronomică şi nevoindu-se a primi binecuvântarea lui Dumnezeu, spre bucuria trăirii praznicului. Din aceste motive, Sfântul Isaac Sirul numeşte postul „începutul vieţii duhovniceşti, cununa celor cumpătaţi, strălucirea cuminţeniei, mama rugăciunii”.

Care sunt rânduielile liturgice specifice acestui post?

Încă de la începutul Postului Crăciunului, în toate bisericile, preoţii prezintă credincioşilor programul sfintelor slujbe, mai bogat decât cel din perioada anterioară. De asemenea, se prezintă şi programul de spovedanie, întrucât, doar trecând prin această „baie a lacrimilor” - Taina Spovedaniei, necesară pentru primenirea sufletului, creştinul fervent poate întâmpina cum se cuvine praznicul Naşterii Domnului.

Din punct de vedere liturgic-tipiconal, perioada Postului Crăciunului se remarcă prin multele sale slujbe de la sărbătorile cu îcruce roşie” şi îcu cruce neagră”, atât de folositoare sufletelor tuturor celor iubitori de duhovnicie. Începând cu 21 noiembrie, la Utrenie se cântă Catavasiile Naşterii Domnului -îHristos Se naşte, slăviţi-L!…” În ziua Ajunului se săvârşeşte, cu unele excepţii prevăzute de rânduiala tipiconală, Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare.

Deodată cu sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie), dar îndeosebi după cea a Sfântului Ierarh Nicolae (6 decembrie), în toate regiunile încep a se cânta colinde - imnuri populare compuse de autori anonimi, cu versuri care repovestesc, pentru omul simplu, dar în forme atât de adânci, adevărul de necontestat pe care îl consemnează Sfintele Evanghelii: Întruparea Fiului lui Dumnezeu.

În perioada 20-24 decembrie, preoţii împlinesc una dintre cele mai de seamă rânduieli legate de acest post: merg cu icoana Naşterii Domnului la casele credincioşilor şi duc vestea cea bună a venirii, în lume, a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Preacucernice părinte spu­neți-ne, vă rugăm, un cuvânt de final pentru cititorii noștri la început de post.

Cuvântul de final este un îndemn către toţi cititorii „Ziarului Lumina” de a-şi asuma această perioadă de înfrânare sufletească şi trupească, de a posti cu bucurie creştină şi de a spori duhovniceşte. Orice creştin care reuşeşte să postească îşi dă seama de lucrarea darului lui Dumnezeu în viaţa lui şi conştientizează cum sporesc în sufletul său puterea de a lupta cu greutăţile vieţii, rezistenţa la stres şi la presiunile vieţii şi dorinţa de a deveni - în mod real - mai bun.

Închei, aşezând la inima tuturor un cuvânt al Sfântului Vasile cel Mare, care spune: „Săracilor, primiţi postul, care este tovarăşul vostru de casă şi de masă; lucrătorilor, primiţi postul, căci este odihna necontenitelor voastre osteneli; bogaţilor, primiţi postul pentru că este doctorul care vă vindecă de boli; bolnavilor, primiţi postul, pentru că este mama sănătăţii voastre; sănătoşilor, primiţi postul, pentru că este păzitorul sănătăţii voastre”.

Dorim, aşadar, tuturor cititorilor „Ziarului Lumina” post cu folos duhovnicesc şi să ne colindăm unii pe alţii cu bucurie negrăită în zilele cele pline de lumină şi pace ale praznicului Naşterii Domnului.


Galerie foto:

Deodată cu sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie), dar îndeosebi după cea a Sfântului Ierarh Nicolae (6 decembrie), în toate regiunile încep a se cânta colinde - imnuri populare compuse de autori anonimi, cu versuri care repovestesc, pentru omul simplu, dar în forme atât de adânci, adevărul de necontestat pe care îl consemnează Sfintele Evanghelii: Întruparea Fiului lui Dumnezeu.

În perioada 20-24 decembrie, preoţii împlinesc una dintre cele mai de seamă rânduieli legate de acest post: merg cu icoana Naşterii Domnului la casele credincioşilor şi duc vestea cea bună a venirii, în lume, a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Preacucernice părinte spu­neți-ne, vă rugăm, un cuvânt de final pentru cititorii noștri la început de post.

Cuvântul de final este un îndemn către toţi cititorii „Ziarului Lumina” de a-şi asuma această perioadă de înfrânare sufletească şi trupească, de a posti cu bucurie creştină şi de a spori duhovniceşte. Orice creştin care reuşeşte să postească îşi dă seama de lucrarea darului lui Dumnezeu în viaţa lui şi conştientizează cum sporesc în sufletul său puterea de a lupta cu greutăţile vieţii, rezistenţa la stres şi la presiunile vieţii şi dorinţa de a deveni - în mod real - mai bun.

Închei, aşezând la inima tuturor un cuvânt al Sfântului Vasile cel Mare, care spune: „Săracilor, primiţi postul, care este tovarăşul vostru de casă şi de masă; lucrătorilor, primiţi postul, căci este odihna necontenitelor voastre osteneli; bogaţilor, primiţi postul pentru că este doctorul care vă vindecă de boli; bolnavilor, primiţi postul, pentru că este mama sănătăţii voastre; sănătoşilor, primiţi postul, pentru că este păzitorul sănătăţii voastre”.

Dorim, aşadar, tuturor cititorilor „Ziarului Lumina” post cu folos duhovnicesc şi să ne colindăm unii pe alţii cu bucurie negrăită în zilele cele pline de lumină şi pace ale praznicului Naşterii Domnului.

Lasa un comentariu
Articole asemanatoare
Momentan nu exista articole asemanatoare!

Arhivă ediții

Contactează-ne!