Postul în alte religii

Iulian Damian, 28 Februarie 2009

Postul, ca practică rituală, este prezent în toate marile religii ale lumii. Mai aspru sau mai permisiv, de durată mai scurtă sau mai lungă, cu caracter expiator, de cerere ori de mulţumire, acesta este prezent din Europa până în cele mai îndepărtate colţuri ale Extremului Orient, vădind conştiinţa păcătoşeniei, nevoia purificării şi vocaţia renunţării prezente în omul dintotdeauna şi din tot locul.

Ca mijloc de purificare de patimi şi desăvârşire morală, postul este prezent în toate marile religii. Dacă este să ne oprim numai asupra câtorva dintre acestea, precum islamul, hinduismul, budismul şi jainismul, putem observa că, deşi există diferenţe majore în ceea ce priveşte modul de a posti, practica renunţării şi a purificării trupeşti şi sufleteşti prin post este o constantă a tuturor acestor religii.

Ramadanul

Termenul arab pentru post este sawn, acesta denumind cele trei tipuri de post prezente în islam: Ramadanul - postul cel mai important şi care constituie unul dintre cei cinci „stâlpi“ ai religiei islamice - , postul „de pocăinţă“ şi postul benevol.

Esenţial pentru orice musulman este postul Ramadan, care şi-a luat numele de la luna în care este ţinut, cea de a noua a calendarului islamic, considerată perioada în care Coranul i-a fost revelat Profetului (2, 185). Ramadanul, cu regulile care trebuie respectate pe tot parcursul său sunt foarte clar stipulate în cartea sfântă a musulmanilor (Sura 2, 183-187).

Acest post de treizeci de zile este obligatoriu pentru toţi musulmanii, bărbaţi şi femei care au trecut de vârsta pubertăţii şi sunt sănătoşi mintal, astfel încât să şi-l poată asuma conştient. Pe tot parcursul zilei, musulmanul care posteşte nu are voie să consume nici un fel de alimente sau băuturi, inclusiv apă. De asemenea, nu trebuie să fumeze, să folosească parfumuri sau să întreţină relaţii sexuale. Pe lângă respectarea acestor interdicţii, credinciosul musulman încearcă să vorbească mai puţin, să nu bârfească, să nu calomnieze sau jignească, să nu mintă şi să alunge din inima sa invidia şi lăcomia; în schimb, pe toată durata postului caută să trăiască într-o stare de pace şi linişte sufletească, meditând la profunzimea învăţăturilor islamului, arătându-se amabil, prietenos şi milostiv faţă de semenii săi.

Caracteristica inedită a Ramadanului este că postul - cel puţin cel „trupesc“ - ţine din momentul în care este suficientă lumină pentru „a deosebi un fir alb de un fir negru în zori de zi“ până la asfinţitul soarelui (Coranul, 2, 187). Odată cu venirea serii, lucrurile se schimbă, toate interdicţiile fiind suspendate. După lăsarea întunericului poate fi luată o masă uşoară, însă în ultima parte a nopţii, în apropierea zorilor, este pregătit un adevărat festin, la care ia parte întreaga familie. În unele ţări musulmane, întrerupere postului în fiecare seară reprezintă un prilej de sărbătoare, cu mese îmbelşugate, întinse pe străzi până la ivirea zorilor. De asemenea, în această perioadă, localurile publice rămân deschise pe tot parcursul nopţii, oferind feluri de mâncare şi dulciuri specifice pentru perioada Ramadanului.

Posturile hinduşilor

În hinduism, o structură religioasă foarte complexă şi diversă, sunt prezente diferite tipuri şi timpuri de post, în funcţie de propriile credinţe ale hindusului şi de obiceiurile locale. Astfel, există practica postului din anumite zile ale lunii, precum în fiecare a 11-a zi, când adepţii cucernici ai zeului Vishnu postesc, convinşi că astfel îl împacă pe zeu, se eliberează de păcate şi îşi purifică mintea. Tot zi de ajunare este şi Purnima, ziua cu lună plină a lunii calendaristice hinduse, dedicată Marii Zeiţe, când se ajunează de la răsăritul soarelui până la răsăritul lunii. Apoi, în funcţie de zeii pe care îi cinstesc, credincioşii hinduşi postesc în zilele din săptămână dedicate acestora. Astfel, adepţii lui Shiva postesc lunea, cei ai lui Brihaspati, joia, cei ai lui Vishnu, vinerea etc. Acestora li se adaugă o serie de alte zile de post, anuale, în care se sărbătoreşte naşterea unor divinităţi: Ganesha, Krishna ş.a. sau diferite alte sărbători religioase. De asemenea, marile pelerinaje, anuale sau periodice, sunt săvârşite de credincioşi care în prealabil sau în timpul pelerinajului se abţin de la anumite alimente şi plăceri lumeşti, practicând, în schimb, abstinenţa, tăcerea, meditaţia, lectura textelor sacre. Acestor posturi li se adaugă şi postul pe care soţia îl ţine pentru soţul său, mama pentru fiu, sora pentru frate.

Între „calea de mijloc“ şi asceză

Perspectiva budistă asupra postului alimentar poartă amprenta „căii de mijloc“ promovate de Buddha, neocupând un rol esenţial în procesul iluminării. Cu toate acestea, există şi în budism practica postului, atât în cazul monahilor, cât şi al laicilor, dar care diferă de la o şcoală budistă la alta; în timp ce unii credincioşi, în numele principiului non-violenţei, sunt vegetarieni, alţii consumă carne fără să vadă în aceasta o încălcare a ahimsei. Dacă unii laici nu postesc niciodată, alţii recunosc valoarea şi importanţa postului, postind două, şase sau mai multe zile pe lună. Tot la fel, deşi unii călugări nu postesc niciodată, alţii se angajează într-un post foarte riguros. Astfel, aceştia încep cu o pregătire prealabilă de trei zile, în care mănâncă numai pâine uscată, pentru a-şi pregăti stomacul pentru următoarele 18 zile de post, perioadă în care nu mănâncă nimic şi beau doar mici cantităţi de apă. Dacă acest post s-a dovedit benefic pentru evoluţia spirituală a călugărului, este repetat, totodată crescându-i şi perioada la 36 şi, uneori, la 72 de zile. Trebuie reţinut că întotdeauna acest post atât de drastic şi îndelungat se ţine sub supravegherea şi îndrumarea unui maestru sau călugăr superior, care îl poate opri în orice moment. Atât în cazul laicilor, cât şi al monahilor budişti, se consideră că postul, deşi nu este indispensabil iluminării, duce la purificarea şi disciplinarea trupului şi a gândurilor.

Sinucidere prin înfometare în jainism

O practică asemănătoare celei a monahilor budişti este prezentă şi într-o altă religie din spaţiul indian, anume în jainism. Cu o doctrină a non-violenţei dusă la extrem, toţi credincioşii jainişti sunt vegetarieni; de aceea, pentru aceştia, postul înseamnă abţinerea de la orice fel de alimente, nu doar de la cele de origine animală. De fapt, mai ales în ceea ce îi priveşte pe călugări, întreaga lor viaţă este dedicată mortificării trupului, postul total constituind un mijloc predilect în acest sens. Dacă unii dintre călugări se abţin de la consumul alimentelor de orice fel pentru o zi, alţii pentru două, iar alţii pentru şapte sau cincisprezece zile, laicii încercând pe cât posibil să-i imite, unii monahi îşi asumă un fel de vot al postului permanent, echivalent cu sinuciderea prin înfometare lentă. În prezent, în India, anual, peste 200 de călugări jainişti îşi provoacă moartea prin refuzul de a consuma orice fel de alimente. Considerat cel mai merituos mod de a muri, cei care se angajează pe această cale se bucură întotdeauna de toată admiraţia şi, după moarte, de veneraţie din partea comunităţii jainiste.

Putem observa că, deşi uneori admirabil prin eforturile de voinţă şi disciplinare a trupului pe care le presupune, postul practicat în aceste religii se prezintă fie ca un scop în sine, fie ca un parcurs lipsit de finalitate. Dimpotrivă, postul, aşa cum e acesta prezent în Biserică, este un parcurs duhovnicesc de purificare sufletească şi trupească ce-şi are finalitatea în întâlnirea cu Hristos prin Taina Euharistiei.

Postul-jertfă al soţiei hinduse pentru soţul său

Ţinut cu prilejul sărbătorii anuale Karwa Chauth, în hinduism există un tip de post pe care l-am putea numi „postul altruist“. Având la origine o legendă care spune că rugăciunea soţiei credincioase este mai puternică chiar decât zeul morţii, Yama, acest post total este ţinut de către soţii pentru ca zeii să îi ocrotească şi să le dăruiască soţilor lor viaţă îndelungată, fericire şi bunăstare. Postul Karwa Chauth începe seara, după apariţia lunii, şi durează până în seara următoare, timp în care soţia poartă haine de sărbătoare, îşi pune bijuteriile cele mai frumoase şi îşi pictează mâinile şi picioarele cu henna. După răsăritul lunii, la încheierea postului, are loc un ritual în care, după rugăciunile dedicate astrului nopţii, soţia primeşte prima îmbucătură de mâncare şi gură de apă din mâna soţului. Karwa Chauth reprezintă unul din modurile prin care soţia, suferind pentru soţul său, îşi arată iubirea şi devoţiunea pentru acesta. În acelaşi spirit al sacrificiului de sine pentru cei dragi, în hinduism este practicat şi postul mamei pentru fiu şi cel al tinerelor fete pentru fraţii mai mari.

Compensarea postului Ramadan

Deşi cu caracter obligatoriu pentru toţi musulmanii, există şi prescripţii care reglementează situaţiile în care postul Ramadan nu este ţinut. Astfel, pentru cei care în mod deliberat neglijează postul, există posibilitatea de compensare: un post de două luni şi o taxă care să ajungă pentru hrana a şaizeci de săraci, compensare care trebuie îndeplinită până la următoarea lună Ramadan. Pentru cei care au întrerupt postul din motive independente de voinţa lor, respectiv femeile care au născut, bolnavii aflaţi în stare gravă sau cei care sunt în călătorie, se compensează numai perioada cât nu s-a postit, iar bătrânii şi bolnavii incurabili nu au obligaţia de a posti, însă, în măsura în care au cu ce, trebuie, în schimb, să facă milostenie.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!