Repere şi idei
Postul și receptarea ascetică a Cincizecimii

Postul și receptarea ascetică a Cincizecimii

Sub aspect culinar, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este la îndemână. Desfă­șu­rată pe parcursul lunii iunie, imediat după Duminica Tuturor Sfinților până în ajunul praznicului celor mai întâi între Apostoli, înfrânarea de la mâncarea „de dulce" este înlesnită de multitudinea de legume și fructe proaspete, lesne de procurat. Cireșar este, în cea mai mare parte, vremea trufandalelor, fie și numai după ritmurile agriculturii tradiționale...

Sub aspect liturgic, este unul dintre cele patru mari posturi de peste an, însă are o particularitate. Celelalte trei au în vedere pregătirea pentru praznice împărătești, în care sunt celebrate evenimente centrale din istoria mântuirii (Pătimirile și Învierea Mântuitorului, Nașterea lui Iisus Hristos și Adormirea Maicii Domnului). Acest post vizează pomenirea unor personaje, martore la „plinirea vremii", a sfinților, măriților și întru tot lăudaților și mai-marilor Apostoli Petru și Pavel. Pregătirea ascetică pentru pomenirea acestora începe după Duminica Tuturor Sfinților, care la rându-i pecetluiește două perioade speciale: Penticostarul și săptămâna extinsă (de 8 zile) după sărbătoarea slăvită a Pogorârii Duhului Sfânt. De aici și o denumire alternativă arhaică de Post al Cincizecimii.

Duhul Sfânt împărtășit inițial Apostolilor este dăruit și celor care au primit cuvântul Sfântului Apostol Petru „despre faptele minunate ale lui Dumnezeu" (Faptele Apostolilor 2, 11) și s-au botezat în numele lui Iisus Hristos, stăruind „în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni" (Faptele Apostolilor 2, 41-42). Apoi, este subiectul chemării adresate de Hristos tuturor prin intermediul lecturii evanghelice de la Liturghia praznicului: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El" (Ioan 7, 37-39). Bucuria împreună-viețuirii și împărtășirii cu Sfintele Taine, curăția inimii și lumina vieții sunt, concomitent, darurile și invitația la sfințenie în comuniunea Duhului Sfânt și a sfinților.

Prima Duminică după Rusalii descoperă lucrarea Duhului Sfânt în cei care au lăsat toate și i-au urmat lui Hristos-Lumina lumii, pentru a nu a mai umbla în întuneric (cf. Ioan 19, 27; 8, 12). Acum sfinții și, dintre aceștia, cei mai reprezentativi dintre Apostoli cheamă la viața veșnică împărtășită de Hristos prin trimiterea Duhului Sfânt de la Părintele ceresc: „Să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte. Cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ținut seama de ocara ei și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu" (Evrei 12, 1-2). În Evanghelia citită la Liturghia acestei duminici, luarea crucii, urmarea lui Hristos și mărturisirea pentru El înainte oamenilor, implicate în opțiunea pentru un mod de a fi care să conducă la depășirea limitărilor firii, a ipostasului sau identității biologice – după Mitropolitul Ioannis Zizioulas (Ființa eclesială, București, 2007, mai ales pp. 52-53) – prin avansarea în comuniunea cu Domnul (Matei 10, 32-35, 37-38; 19, 27-30) sunt tot atâtea trimiteri la post: calea de interiorizare a jertfei lui Hristos și a sfinților prin abținerea de la păcat și mistica hrănire cu ascultarea cuvântului divin și virtuțile generate de împlinirea voii lui Dumnezeu.

Din perspectiva zilelor Rusaliilor care precedă această perioadă destinată postirii, rostul central al ascezei este să-l facă pe om cu întreaga sa ființă deschisă prezenței și lucrării Duhului lui Dumnezeu. Acesta vine și locuiește în adâncul ființei spre curățirea de tot păcatul și spre mântuire, așa cum este chemat, de altfel, la începutul fiecărui canon de rugăciune. Or, efortul presupus de înfrânare este jertfa adusă în „templul Duhului Sfânt" (1 Corinteni 6, 19), pornind de la mortificare (mai ales prin privarea de mâncare și băutură) la înfruntarea ispitelor. Astfel, postitorul se predă voii divine pentru că a înțeles că existența sa întreagă depinde exclusiv de Dumnezeu. În punctul acesta, fiecare este aproape de sărbătorirea nu doar o dată pe an și nu numai formal, ci în propria viață a Sfântului Apostol Petru, care recunoaște că până și dragostea pe care I-o poartă Domnului stă în puterea Sa (cf. Matei 21, 17), și a Sfântului Apostol Pavel, care înțelege că îi este de ajuns harul divin, deoarece puterea lui Hristos se desăvârșește în slăbiciune (cf. 2 Corinteni 12, 9). Pe scurt, postul pregătitor praznicului Apostolilor Petru și Pavel este prilejul (re)punerii începutului bun în consecventa receptare ascetică a Cincizecimii, urmând itinerariului mistagogic al sfinților.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!