Reportaj
Povestea necenzurată a studenției în comunism

Povestea necenzurată a studenției în comunism

Otilia Bălinișteanu, 10 Martie 2019

La 30 de ani de la căderea regimului comunist din România, Muzeul Univer­sității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași ne propune un exercițiu de reîntoarcere în anii orânduirii socialiste, pentru a sonda perioada prin prisma unei etape a vieții - studenția. Expo­ziția „Student în comunism”, organizată de muzeul ieșean, încearcă să contureze imaginea acestei etape, așa cum reiese din documentele administrative, din obiecte și fotografii din epocă, dar și din mărturiile unor profesori a căror studenție s-a derulat în perioada comunistă. Este, așa cum spune directorul muzeului, conf. univ. dr. Ionuț Nistor, o invitație de a privi cu detașare, informați, către acele vremuri, dar și de a înțelege că, dincolo de interdicții, de cenzură, de îngrădirile regimului, viața studen­țească a avut, pentru tinerii acelei epoci, farmecul dat de frumusețea vârstei.

Organizată pe standuri tematice, expo­ziția „Student în comunism”, al cărei curator este muzeograful Petronela Podovei, cuprinde documente, imagini și obiecte relevante pentru viața studențească din România comunistă. Expo­ziția a fost gândită mai ales pentru studenții de azi, în ideea de a le întregi ima­ginea despre o perioadă prea puțin familiară lor. Vernisată pe 21 februarie, aceasta poate fi vizitată de publicul larg până pe 25 aprilie.

Printre exponate, curioșii pot regăsi obiecte specifice epocii, de la aparatul de radio Orizont, de producție rusească, prezent aproape în fiecare casă, până la ceasul deșteptător, dar și multe documente specifice activității din învățământul superior, fotografii care ilustrează viața studențească în toată diversitatea sa: condițiile din cămine și cantină, activitatea de studiu în bibliotecile facul­tăților, desfă­șurarea seminariilor și laboratoarelor, excursiile de studiu, practica agricolă sau arheologică, competițiile sportive, educația comunistă.

„Sunt 30 de ani de la căderea regimului comunist, aproape o generație sub raport istoric, și cred că devenim din ce în ce mai maturi raportându-ne la perioadă. Distanța aceasta temporală ne face să fim din ce în ce mai autonomi în gândire și mai detașați de evenimente, încât să le putem judeca la rece, fără patimi. S-au deschis arhivele, avem acces la informații, putem avea o perspectivă suficient de profesionistă. Pe de altă parte, expoziția este pentru studenții de astăzi, care au, de regulă, foarte puține cunoștințe despre epocă, despre cum trăiau oamenii atunci, despre viața de student în comunism”, explică directorul muzeului, istoricul Ionuț Nistor.

Reacțiile studenților-vizitatori confirmă că scopul pe care și l-au propus organizatorii începe să fie atins. Studenții la Istorie au înțeles, spre exemplu, cum ne pot minți niște documente oficiale sau cum poate fi o fotografie, aparent banală și inofensivă, instrument de propagandă. Iar ceilalți stu­denți au descoperit că exista viață studențească și înainte de 1989, viață pe care o pot compara cu viața lor de azi.

O zi din viața unui student în comunism

Trezit la oră fixă de ceasul deșteptător, studentul în comunism își îmbrăca ținuta decentă și, la ora 8 fix, pleca la cursuri. După ora 8:00, căminele se închideau. Activitatea didactică era obligatorie, așa că nu-și permitea să lipsească. Profesorii țineau jurnale de prezență, cu o evidență strictă la toate formele de activitate (cursuri, seminarii, laboratoare). În pauzele dintre cursuri, studentul în comunism trebuia să-și continue studiul, individual, în biblioteca facultății sau în sala de studiu a căminului în care locuia. Masa o lua la cantina din apropierea căminului, cantină în care orice student din vremea aceea, fie că locuia în cămin, fie în gazdă, era obligat să facă „de serviciu” - să curețe cartofi, să ajute la pregătirea meselor.

Studentul în comunism avea, însă, și alte obligații. De pildă, practica agricolă, care se efectua la fiecare început de an universitar, între 15 și 30 septembrie. „«Loteria» practicii era nemiloasă, în funcție de capriciile conducerii de partid județene: la cules de mere la Miroslava sau Popricani, lângă Iași, sau la recoltat struguri, cartofi, sfeclă sau porumb, în județe precum Vrancea, Brăila sau Constanța”, povestește conf. univ. dr. Daniel Lazăr, student la Facultatea de Istorie în perioada 1986-1991.

Însă, până să ajungă să devină student în comunism, tânărul român avea de trecut multe praguri, iar cel mai important era cel al dosarului - „barometrul” folosit de regim pentru a măsura „originea sănătoasă” a candidatului.

Absolventul de facultate în comunism putea să-și dea și doctoratul. Dar numai din 1965 în România. „Din 1948 până în 1965, doctoratul nu se dădea în țară, ci, sub forma aspiranturii, în URSS”, explică directorul muzeului universității.

Dar dincolo de activitatea oficială, sub ochii regimului, tinerii s-au bucurat de perioada stu­denției la fel ca orice student, din orice altă epocă. „Viața de student a fost una diversă, dincolo de șablonul comunist. Din interviurile pe care le-am luat unor profesori, foști studenți ai universității, am observat că își aduc aminte cu drag de acea perioadă, pentru că era tinerețea lor. Dincolo de controlul ideologic, pentru ei a fost și o perioadă de acumulări, de mari prietenii. De aceea, am încercat, în expoziție, să ne apropiem de această diversitate a vieții de student în comunism, pentru a nu oferi un singur criteriu de interpretare vizitatorilor”, apreciază conf. univ. dr. Ionuț Nistor.

Fotografii și documente inedite

Imaginile aflate în expoziție ilustrează fidel reconstituirea de mai sus. Cele mai multe dintre acestea datează din anii ’70-’80, dar există câteva și din anii ’60. „Toate fotografiile sunt din patrimoniul muzeului universității. Sunt necirculate, așa că cei care vin au ocazia să vadă fotografii inedite”, explică directorul Ionuț Nistor.

Însă tabloul devine complet odată ce parcurgi cu privirea filele îngălbenite ale documentelor ce așezau în cadrele dorite de regim viața de student. Pentru că acestea confirmă dimensiunea unui aparat birocratic, capabil să controleze totul și în care circuitul rapoartelor și normativelor era fără sfârșit.

Deloc întâmplător, unul dintre standurile expoziției cuprinde o generoasă colecție de astfel de documente, care arată raporturile dintre regim/universitate/student - extrase din rapoarte privitoare la procesul de admitere, regulamente pentru drepturile studen­ților, regulament pentru elaborarea manualelor pentru învă­țământul superior, regulamente de organizare și funcțio­nare a bibliotecii, a cantinelor studențești, dar și regulamente pentru pregătirea militară a studentelor. Potrivit mărturiei istoricului Daniel Lazăr, „costumate în vetuste uniforme unisex (bocanci, veston, manta, centură, căciulă rusească - iarna, bonetă - vara), studentele făceau instrucție de front pe terenul de sport sau în poligoanele armatei de la Șorogari sau Aroneanu, unde executau trageri cu armament de război - faimosul pistol-mitralieră AKM (mai cunoscut drept Kalașnikov); în ultimul an de studii depuneau în cadru festiv jurământul militar, primind gradul de sergent T.R. (termen redus) în rezervă”.

Avea studentul în comunism libertate religioasă?

Regimul era atent la morala studentului în comunism, așa cum era atent și la prelucrarea studenților pentru a avea o viziune științifică asupra vieții. De aceea, fiecare profesor avea sarcină de partid să supravegheze studenții din cămine și să-i convingă că „învățământul universitar are la bază concepția materialist dialectică despre lume”. Un document relevant, din acest punct de vedere, atrage atenția în expoziție. Este vorba despre un raport întocmit de o profesoară care avea în grijă studentele dintr-un cămin din complexul ieșean „Pușkin”. Din acest raport reiese că în iarna anului 1959, studentele n-au mai împodobit pomul de Crăciun, ci de revelion. De asemenea, un alt succes consemnat este că studentele nu s-au mai dus de 14 octombrie la Cuvioasa Parascheva. „Cine a cunoscut-o pe această doamnă spune însă că nu era totuși atât de pătrunsă de spiritul comunist. Și asta ne arată că documentul trebuie întotdeauna privit cu atenție. Fără să cunoaștem și din alte surse perioada, putem cădea foarte ușor în capcana documentelor. Totuși, din discuțiile cu alți trăitori ai perioadei, am constatat că, dincolo de aceste limite impuse de regim, studenții n-au încetat să se roage sau să se ducă la biserică în timpul liber. Oricât s-ar fi chinuit partidul, nu putea să controleze absolut fiecare secundă din viața unui student”, subliniază conf. univ. dr. Ionuț Nistor.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!