Memoria Bisericii
Praznicul Sfintelor Paşti în refugiul părintelui Paul Mihail

Praznicul Sfintelor Paşti în refugiul părintelui Paul Mihail

Adrian Nicolae Petcu, 17 Aprilie 2012

La începutul anului 1944, pentru majoritatea basarabenilor era limpede că sovieticii prea greu vor putea fi opriţi din contraofensiva pornită după despresurarea Stalingradului. În ajunul Bunei Vestiri, părintele Paul Mihail era nevoit să-şi părăsească Biserica Soborul Vechi din Chişinău, în care slujise şi de care se ataşase mult, îşi lăsă credincioşii cu lacrimi în ochi, dar cu speranţa că plecarea este numai temporară, tot aşa cum fusese în vara lui 1940. În fapt, nu avea cum să ştie că refugiul era pentru prea multă vreme. După o călătorie foarte grea, de praznicul Bunei Vestiri, părintele Paul Mihail ajungea la Craiova, unde, potrivit ordinului de evacuare, a fost găzduit cu familia sa. Patru zile mai târziu reuşeau să găsească o biserică unde să poată sluji de praznicul Sfintei Sărbători. "Mulţămesc Doamne că voi sluji de Paşte", scria părintele în jurnalul său, după ce primise acceptul de la parohul Bisericii "Sfântul Mina" din Craiova. Astfel, a putut sluji de Florii, Deniile şi la marele praznic al Ortodoxiei, după cum nota: "Învierea Domnului, 16 aprilie 1944, Craiova. După alarme în timpul nopţii, la 5 dimineaţa, am slujit Învierea şi apoi Dumnezeiasca Liturghie în Biserica "Sfântul Mina". Au cântat câţiva din foştii elevi ai mei. Am rostit scurtă şi înflăcărată cuvântare în faţa marii mulţimi venită după "paşte", adică anafora din Joia mare şi de acum. Am lăcrămat şi mi-am adus aminte de Paştele de la Cornova, cu sfânta mamă Elena, de Paştele de la Chişinău din modesta locuinţă de pe Mihai Viteazu şi de la Soborul Vechi. Aici nu se sfinţesc cozonacul, brânza şi paştele ca în Moldova. Am luat prescură, lumânare şi ou roşu şi am mers la locuinţa parohului. L-am felicitat şi i-am mulţumit pentru îngăduinţa de a sluji Învierea. Preoteasa blondă, ca de 50 de ani, a ieşit la uşă şi părea că ar fi vrut să mă invite în casă. Genia şi cu Zamfira au cântat Hristos a înviat, în odaia noastră, cu lacrimi şi ne-am aşezat la masa pascală, avându-l pe proprietar în frunte. Afară înfloresc zarzării, prin ogrăzi, zambilele răspândesc miros îmbătător şi porumbeii sălbatici cântă. Departe de aici, frontul este pe Valea Culei, pe linia Iaşi-Chişinău. După-amiază au fost încă două alarme aeriene şi ne-am ascuns în tranşeul umed din grădină".


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!