Memoria Bisericii
Preoţi arădeni în închisorile comuniste (II)

Preoţi arădeni în închisorile comuniste (II)

Adrian Nicolae Petcu, 02 Iunie 2017

Toţi cei şase preoţi arădeni au fost trimişi în ancheta Securităţii din Arad, alături de ceilalţi 91 de arestaţi în lot. Preotul bihorean Teodor Bârdaşiu nu a fost reţinut de autorităţile comuniste. În urma presiunilor fizice şi psihice exercitate asupra lor, preoţii au dat declaraţii olografe în care arătau legăturile lor cu așa-zisa organizaţie anticomunistă. Emil Benţia ar fi aflat de mişcare în februarie 1948, ar fi acordat ajutoare financiare şi ar fi avut întâlniri în diverse ocazii, mai ales petreceri organizate la botezuri sau nunţi din localitatea de domiciliu. Tiberiu Dârlea ar fi luat parte la o şedinţă a organizaţiei, iar în Galşa ar fi creat un nucleu al rezistenţei. Nu întâmplător, anchetatorii îl caracterizau în termenii dintre cei mai ameninţători la adresa tinerei „democraţii-populare” din România: „inteligent, făţarnic, energic şi hotărât, element ostil regimului; capabil de acţiuni subversive; ca fizic, rezistent, mincinos şi bârfitor”. Sabin Bursaşiu ar fi aflat de mişcarea de rezistenţă în februarie 1948, când a găzduit în locuinţa sa o şedinţă a conducerii. Cu acest prilej, ar fi primit instrucţiuni cu privire la strângerea unor cotizaţii şi la crearea unui nucleu al mişcării de eliberare în localitatea Agrişu Mare.

Octavian Roşiu ar fi aflat de această organizaţie. Preotul Sabin Faur ar fi fost vizitat la 3 februarie 1948 de către Valeriu Şirianu, angajat la firma Astra-Arad şi student la Facultatea de Filosofie din Cluj, care i-ar fi cerut o sumă de bani în vederea unei cărţi, care în documentele Securităţii apare cu două titluri: „Moartea lui Decebal” şi „Răscoala dacilor”, lucrare cu privire la invazia sovietică în România. De fapt, acest Şirianu apare în documentele Securităţii drept capul organizaţiei „Mişcarea de eliberare” din Arad, deoarece ar fi mers la mai multe persoane pentru a le coopta. Şirianu avea să devină capul de lot, iar în consecinţă să primească condamnarea cea mai mare.

Toţi cei 98 de inculpaţi au fost condamnaţi de justiţia comunistă pentru „crima de uneltire contra ordinii sociale”, în formă agravantă sau de nondenunţ. În cazul preoţilor arădeni, prin Sentinţa nr. 31 din 12 ianuarie 1949 a Tribunalului Militar Timişoara, s-au dat următoarele condamnări: Emil Benţia - 2 ani de închisoare corecţională; Sabin Bursaşiu - 1 an de închisoare corecţională; Tiberiu Dârlea - 1 an de închisoare corecţională; Sabin Faur - 8 luni de închisoare corecţională şi Sabin Sasu - 1 an şi 6 luni de închisoare corecţională. Preotul Octavian Roşiu a fost achitat, iar Teodor Bârdaş condamnat la 8 luni de închisoare corecţională, „în lipsă”. Date despre perioada carcerală nu avem până în momentul de faţă, cu excepţia lui Tiberiu Dârlea, despre care ştim că a trecut prin penitenciarele de la Timişoara şi Aiud, fiind eliberat la 15 iunie 1949, iar mai apoi trimis în detenţie administrativă. Preotul Emil Benţia a mai cunoscut o detenţie în perioada 1958-1964.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!