Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Preotul Ioan Ciosu din Petricica, judeţul Bacău, în temniţa comunistă

Preotul Ioan Ciosu din Petricica, judeţul Bacău, în temniţa comunistă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 19 Iunie 2017

S-a născut la 12 mai 1924 în familia unui ceferist din localitatea Călugăra, judeţul Bacău. După şcoala primară din satul natal (1934), a încercat să se înscrie la liceu, unde fusese admis primul, dar pe un loc nebugetat de către stat. A urmat „liceul preparator al profesorului Gheorghiu” de pe lângă Biserica „Buna Vestire” din Bacău, iar un an mai târziu s-a înscris la Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” din Roman (1935-1943). La absolvirea seminarului a fost mobilizat, timp de un an urmând Şcoala de ofiţeri de rezervă de la Ploieşti-Slănic (1944). Tot în 1944 se înscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, acum aflată în refugiu la Râmnicu-Vâlcea, pe care o va finaliza în iunie 1947. Pentru a putea să-şi urmeze studiile, tânărul Ciosu s-a angajat pe un post de pedagog la Şcoala normală de băieţi din Bacău, apoi ca profesor suplinitor de limba franceză timp de un an. În octombrie 1945 îşi întemeiază o familie, iar la puţin timp primeşte darul diaconiei pe seama Bisericii „Sfântul Gheorghe” din Moineşti, judeţul Bacău. Un an mai târziu, ajunge preot III în Parohia Poduri, judeţul Bacău. Pentru că i se desfiinţează postul, părintele Ciosu este nevoit să se transfere, ajungând să slujească la Parohia Schitu Frumoasa, judeţul Bacău. În timpul activităţii sale pastoral-misio­nare, acolo unde interacţiona cu diferiţi clerici băcăuani, părintele Ciosu a aflat de „organizaţia subversivă anticomunistă” în care era implicat un coleg de-al său de facultate, Adrian Cărăuşu, sau de o mişcare anticomunistă de care socrul său nu era străin, mai ales în mai 1948, când i-a înmânat un manifest. Din documentele rezultate din ancheta Siguranţei/Securităţii nu rezultă în mod clar despre ce fel de organizaţie anticomu­nistă era vorba. Probabil, va fi fost vorba de o organizaţie care se zvonea în mediul preoţesc, în care preotul Ciosu gravita. Dar, ajuns în Petricica, preotul Ciosu a făcut cunoscută această organizaţie în mediul său, susţinând că are ramificaţii în întreaga ţară şi că ar pregăti o eventuală răsturnare politică. În timpul anchetelor de la Bacău, în care securiştii încercau să identifice pe toţi cei care aveau cunoş­tinţă de aşa-zisa organizaţie, s-a pronunţat şi numele preotului Ioan Ciosu. Astfel, la 21 iulie 1949 a fost arestat de Securitate şi trimis pentru anchetă la Bacău. A fost acuzat de omisiune de denunţ. Prin Sentinţa nr. 509 din 9 iunie 1950 a Tribunalului Militar Galaţi a primit o condamnare de 3 ani închisoare corecţională, pentru delictul de „omisiune de denunţ la uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisoarea de la Galaţi (iunie 1950) şi coloniile de muncă de la Poarta Albă (aprilie 1951) şi Galeşu (noiembrie 1952). La 19 februarie 1953 a fost eliberat.